Drama de proportii prin care trece actrita Carmen Stanescu! A trait in glorie o viata intreaga, dar acum e la pamant
Cunoscuta actrita Carmen Stanescu trece printr-o drama extrem de trista. La 92 de ani, femeia nu isi mai poata face meseria, pe care o facea atat de bine cu cativa ani in urma.
Sotul ei, Damian Crasmarum le-a spus jurnalistilor Click despre probleme grave de sanatate ale actritei.
La cei 92 de ani ai sai, Carmen Stanescu este o emblema a teatrului si a filmului romanesc. A debutat in 1945 cu rolul Ecaterina Ivanovna, in “Fratii Karamazov”, iar de-a lungul carierei a avut ocazia sa joace cu toti maestrii teatrului romanesc, dar si cu actori din generatia tanara.
De cativa ani insa, actrita nu mai este in lumina reflectoarelor, din cauza problemelor de sanatate. Reporterul Click! l-a intalnit in schimb pe sotul ei, maestrul Damian Crasmaru (86 de ani), care duminica (17 septembrie) a urcat pe scena in piesa “Quartet”, la Teatrelli, alaturi de Adela Marculescu, Florina Cercel si Costel Constantin.
“Actrita Carmen Stanescu nu e deloc bine. A facut o gonartroza si nu mai poate merge (n.r. afectiune cronica a genunchiului, invalidanta, cu evolutie progresiva, prin care cartilajul se degradeaza progresiv, cu aparitia durerii si limitarea mobilitatii).
Ea a fost si campioana la atletism, la <suta de metri>, a fost sportiva mare, a mai practicat si alte sporturi, a fost cinci ani in echipa nationala de tir. La varsta ei, doctorii se tem sa o opereze, pentru ca e posibil sa apara si alte complicatii. Merge destul de dificil, nu mai joaca nicaieri si, sincer, nici eu nu mai vreau sa joc. Am peste 66 de ani de teatru.
Am urcat in scena de 19.900 de ori. Au fost saptamani in care am jucat de 14 ori, au fost dati cand am cazut in scena sau cand m-au dus la balamuc”, ne-a povestit, coplesit, marele actor.
“Eu am inceput sa joc teatru in 1953, am ingropat cateva generatii de mari actori zdrobitori, uriasi, despre care abia se mai vorbeste.
De exemplu, despre domnul George Calboreanu nu pomeneste nimeni, n-am vazut o recenzie, un cuvant, o amintire, o poza, nimic. Suntem uitati, asta-i adevarul. Eu sunt ultimul care a mai ramas care se inchina la minunata scena ca la un mucenic. Am jucat si tineri frumosi, nu batrani libidinosi ca acum. Teatrul e un lucru care s-a pierdut foarte mult, eu sunt si profesor, dar o sa ma retrag curand. Cel mai mare autor pentru mine e Cehov. in Anglia, cand se joaca teatru, biletele se cumpara inainte cu cateva luni si se pun la oglinda, iar atunci cand se barbieresc sau se spala, numara zilele care au mai ramas pana la reprezentatie. Am iesit la pensie, am avut roluri grele. Film nu mai fac. Am fost cooptat, dar m-am retras. Cu teatrul e mai greu. Filmul circula mai usor prin Europa”, ne-a mai spus Damian Crasmaru.