EXCLUSIV - Creatorul ilustrațiilor nemuritoare din cărțile pentru copii, Vasile Olac: ”În copilărie, când citeam o poveste, o trăiam ca pe ceva care ar fi putut să se întâmple în jurul meu”

Vasile Olac, ajuns astăzi la venerabila vârstă de 87 de ani, este unul dintre cei mai celebri ilustratori români de cărți pentru copii. Mulți dintre noi am crescut cu universurile imaginate de artist în jurul a zeci de povești nemuritoare.  Absolvent al Institutului de Arte Plastice “Nicolae Grigorescu” Bucureşti, secţia grafică, Vasile Olac a ”tradus” prin desenele sale cărți celebre scrise de Lewis Carroll, Mihail Sadoveanu, Ion Creangă și mulți alți autori celebri.

În cadrul expoziției permanente a Muzeului Jucăriilor de la Muzeul Național de Istorie a României, a fost inaugurată o nouă expoziție temporară dedicată maestrului Vasile Olac. Puteți admira creațiile nemuritoare și desene originale împrumutate de la artist.

”De câte ori citeam un basm, îmi plăcea să îmi imaginez și personajele”

Vasile Olac a acordat un interviu, în exclusivitate pentru stirilekanald.ro , despre cariera sa impresionantă.

Cum ați descoperit pasiunea pentru desen și ce reprezentau cărțile în copilăria dumneavoastră?

De când eram mic și știam să citesc, în clasele primare, îmi imaginam universul din jurul cărții. După ce citeam cartea, încercam să mă gândesc la personaje, cu mintea de atunci. Cartea și povestea respectivă o trăiam ca pe ceva care ar fi putut să se întâmple în jurul meu.

M-am născut în 1936, la Moreni, în Prahova. În 1940 a început războiul și atunci tata m-a dus la țară de unde provenea mama mea. Am stat cu bunicii. Era un sat foarte frumos, zonă de dealuri. Când era însorit, senin, se vedeau și munții. Podul casei era plin de cărți. De câte ori citeam un basm, îmi plăcea să îmi imaginez și personajele. Mâzgăleam eu ceva pe o tăbliță.

”Îmi plăceau basmele lui Petre Ispirescu”

Care era cartea dumneavoastră preferată în copilărie, cea care v-a marcat?

Mi-e greu să spun asta acum, după atâta timp... Îmi plăceau basmele lui Petre Ispirescu, de exemplu. Ar mai fi ”Albă ca Zăpada” care mi-a plăcut foarte mult. Nu mi-am făcut niciodată un clasament.

Citește și: EXCLUSIV: Păpuși în miniatură create după asemănarea oamenilor/ Maria Mandea: ”Am creat sute de personaje, dar și alte jucării”

Citeste si: Ce sa puneti in geanta de maternitate? Elemente esentiale pentru momentul nasterii- catena.ro

Citeste si: „Blonda lui Putin” s-a supărat pe o ziaristă și a trimis securitatea la ea, după ce i-a pus o întrebare: Nu discut viața mea personală- antena3.ro

Citeste si: Un brașovean a adunat zeci de mașini scoase din uz pe un câmp. Ce au descoperit polițiștii că facea de fapt- wowbiz.ro

Ați absolvit Institutul de Arte Plastice “Nicolae Grigorescu” Bucureşti, secţia grafică. Cum ați ajuns să ilustrați cărți pentru copii?

Pe vremea aceea, era o regulă. Dacă lucrai la editura X, Editura Ion Creangă de exemplu, nu puteai să alegi o carte și să o ilustrezi și să iei și bani pe ea. Era un fel de decret al centralei editoriale. Puteai să o faci doar în timpul liber, dar nu luai niciun ban pe ea.

Aveam o jumătate de normă la Editura Ion Creangă.

”În jur de 120 de cărți pentru copii ilustrate”

Ați contorizat vreodată cărțile pentru copii pe care le-ați ilustrat?

De la începutul anilor 80, am făcut ilustrații pentru 110 cărți. Un amic mi-a spus că a mai căutat și a mai găsit și altele. Sunt în jur de 120 de cărți pentru copii ilustrate.

”Alice în Țara Minunilor” este una dintre cele mai cunoscute creații ale dumneavoastră. Cum ați recreat universul lui Lewis Carroll în imagini?

După ce am citit ”Alice în Țara Minunilor”, primul lucru a fost să îmi fixez locul de desfășurare, atmosfera, elemente de peisaj. Era ceva fantastic. Era fantezia autorului respectiv. Apropo de autorul care a scris ”Alice”, Lewis Carroll, era profesor de matematică. A scris aceste două cărți, ”Alice în Țara Minunilor” și ”Alice în Țara Oglinzilor”, și mie mi-au plăcut foarte mult. Întotdeauna mă fixam pe atmosfera cărții, locul, și mă documentam să caut elemente care să sugereze atmosfera. Deși era o fantezie 100%, eu căutam să o localizez. Căutam elemente de construcție.

”Alice în Țara Minunilor”- era ceva fantastic

”Alice în Țara Minunilor” îți permite să fantazezi și să creezi. E bine să îți fixezi o perioadă, un loc și să poți să beneficiezi de elemente documentare pentru a crea universul. Îi dă mai multă substanță.

Citeste si: Cum își alege Karmen Minune un partener? Contează sau nu banii, pentru aceasta: "Dacă îți alegi bărbatul în funcție de asta, ai pierdut din start!"- kfetele.ro

Citeste si: Fiica Ralucăi Moianu nu a ascultat! Ce i-a interzis fosta prezentatoare TV tinerei de 19 ani- radioimpuls.ro

Citeste si: Femeie din Târgu Jiu, care abia se deplasează pe picioare cu un cadru, filmată în timp ce se urcă la volan și conduce- antena3.ro

Citește și: EXCLUSIV: Afacere inedită cu cărți poștale de la Constanța/ Norina Grigoraș: ”A trimite cărți poștale este un limbaj de iubire”

Documentarea era un element foarte important pentru creațiile dumneavoastră.

Da. Un alt exemplu ar fi când am avut de făcut ”Motanul Încălțat”. Atunci am făcut realmente o documentare. Am căutat la bibliotecă, după text, cărți și materiale cu ajutorul cărora să construiesc atmosfera. M-am documentat asupra terenurilor, caselor, pomilor, dar și asupra îmbrăcăminții, costumelor.

”Astăzi, calculatorul e la îndemână, sunt programe în care poți și să desenezi”

Trăim în era digitalizării. Tinerii din ziua de azi au la îndemână un întreg univers la un click distanță. Cum resimțiți aceste schimbări?

Cu aceste cuceriri noi ale tehnicii, internetul, calculatorul, îi e mult mai la îndemână copilului de azi decât să ia o carte. Din păcate, trebuie să recunosc că acesta este mersul.

Calculatorul e la îndemână, sunt programe în care poți și să desenezi. Am văzut o expoziție, acum câțiva ani de zile, a unor elevi de la o școală de arte plastice. Era foarte slabă.