În România Crăciunul se sărbătoreşte după stilul nou la 25 decembrie, iar după cel vechi, la 7 ianuarie. Etnologul Doina Ișfănoni a vorbit despre numeroasele tradiții și obiceiuri păstrate chiar și astăzi cu sfințenie în mai multe zone ale țării.
În toate zonele țării tradițiile de Crăciun sunt diferite.
[Sursa foto: PixaBay]Creștinii sărbătoresc pe data de 25 decembrie Naștere Domnului, o zi importantă care este legată de numeroase obiceiuri și tradiții. Chiar și astăzi multe dintre ele încă sunt respectate în diferite zone ale țării.
De exemplu, pe data de 20 decembrie, odată cu Ignatul, când se taie porcul, se intră în sărbătorile de iarnă.
”Trupele de copii merg cu ”Bună dimineața la Moș Ajun”, iar ele sunt cele care anticipează Ajunul Crăciunului, nu numai Ajunul propriu-zis. În partea de sud a țării se obișnuiește ca ei să se unească în grupuri mai mari, sub coordonarea unui matur și să pornească cu uratul, care de obicei se făcea după miezul nopții. În momentul de față multe lucruri s-au schimbat, pentru că se mai strâng ei, dar de mers până dimineața nu prea mai merg. În Muntenia, Oltenia sunt zonele în care se practică această urare foarte simplă, prin care ei solicită practic gazdelor darurile. Ei primesc covrigi, nuci, mere, colaci care se mai numesc la un moment dat și pizari”, a explicat etnologul.
Doina Ișfănoni a vorbit despre tradițiile de Crăciun din diferite colțuri ale țării.
În zona de sud, tot la fel copiii se numesc pizari sau pițărăi. Pițărăii sunt denumite grupurile de 7-10 copiii care sunt înarmați cu un băț frumos împodobit, numit colindeață. El este făcut dintr-o nuia de alun de obicei, care se decojește cu câteva zile înainte și se înfășoară cu o sfoară ca să se dea prin afumare.
”Cu aceste bețe se merge de obicei prin case unde ei intră pentru a scormoni în foc. Este un ritual legat de solstițiul de iarnă, de regenerare a forței soarelui care în criza cosmică din care trece trebuie ajutat prin asemenea comportamente ca să poată să depășească momentul lui de criză. De exemplu pe Valea Jiului, trecând puțin prin Transilvania copiii se transformă încet, încet în maturi, e vorba de feciori și de tineretul adolescentin care se unesc în cete. Ei au o prăjină care are în vârf busuioc, fie un ban de argint. De asemenea, din basmalele fetelor se face un fel de flamură, sau se adună foarte mulți ciucuri de lână care se strâng laolaltă și creează o imagine foarte interesantă a acestui însemn, mergând pe ideea acelor daruri pe care magii le-au adus lui Iisus”, a mai spus Doina Ișfănoni.
Și în partea Moldovei tradițiile sunt încă vii.
De aceea mulți își doresc cu ardoare să-și petreacă acolo sărbătorile, deoarece parcă sunt introduși din nou în vremurile de mult trecute, atunci când fericirea venea din lucruri mărunte. Acolo, colinda religioasă dăinuie.”Ajunul în partea Moldovei este un tip de comportament diferit, pentru că aici este așezată celebra masă de Ajun numai cu produse de post. De regulă sunt 12 sortimente de mâncare. În felul acesta, din rodul grădinilor, din rodul viilor, câmpurilor, pădurilor să se sporească și în anul care vine. Aceste feluri constau în fasole frecată bob, prune uscate și fierte, grâu îndulcit și fiert, ciuperci uscate, julfa, mere, covrigi, vin ”, spune specialistul.
În Moldova, în Ajunul Crăciunului este pregătită o masă numai cu produse de post.
Citeste si: Greutate si inaltime copii in functie de varsta- catena.ro
Citește și: Când se merge cu colindul în 2023? Ce spun preoții despre cele mai frumoase colinde de Crăciun
În țara noastră, colindatul a devenit nu numai un bun de patrimoniu al umanității sub protecție UNESCO din anul 2013, dar este cea mai complexă formă de cinstire a nașterii Mântuitorului. În repertoriul de colinde pe care îl au copiii se întrepătrund alături de colindele religioase și urări care glorifică munca omului care anticipează un nou an plin de belșug și sănătate. Desigur, și colindele sunt de mai multe feluri, în funcție de cel căruia i se face urarea.
”Mai întâi se începea cu colindul casei care cinstea pe cel mai vârstnic din membrii familiei, iar apoi junii, fetele de măritat, tineri căsătoriți, copiii nou-născuți. Există o colindă și pentru cei răposați. Există și acum această superstiție că dacă nu primești colindătorii și ai poarta închisă practic îți oprești norocul. În cele mai multe zone ale țării colinda este pe formulă antifonică, adică pe modelul cântărilor bizantine. Așadar ne legăm de o istorie veche a acestui obicei de colindat și care aduce pentru fiecare din noi o ilustrare a unor convingeri, dorințe, activități pe care înaintașii noștri le-au înaintat”, povestește Doina Ișfănoni.
O particularitate a colindatului este aceea cu dubele, în sensul că ceata este însoțită de tobe. Banatul și partea de sus a Transilvaniei este cunoscută pentru această formă de colindat, de aceea colindătorii se mai numesc și dubași. Iar, pe partea de Bihor și centrul Transilvaniei avem colindatul cu turca, care înseamnă asocierea la ceata de colindători a unei măști, costum, potrivit specialistului.
”Turca seamănă la cap cu o capră, iar trupul jucătorului este acoperit cu o pânză roșie, sau de un covor pe care se pun o serie de batiste. Există credința că așa cum este așteptată tuca, așa vor fi privite și fetele când vor ieși la joc sau la balurile care se organizează în comunitate. Turca este întruchiparea unui spirit vegetațional ”, adaugă etnologul.
De Crăciun copiii colindă și cu steaua. Ei sunt de fapt vestitorii nașterii lui Iisus în Betlehem. Cetele de stelari sunt și ele răsplătite, pentru că asistăm la o modalitate de a dărui. Și darurile pentru colindători și cele pentru urători sunt modalități prin care fiecare gospodar reușea să ofere celorlalți un plus de mai bine.
”Darurile au și ele o semnificație. Colacul care este un colac la 1-2 kg, frumos împletit, pentru că mai ales fetele de măritat așteptându-și iubiții țineau ca acest produs să fie foarte frumos realizat. El este mereu rotund pentru că întruchipează soarele. Deseori Iisus este asimilat acestui cult al soarelui pentru că și el vine să lumineze, conform stelei care i-a condus pe magi. Aluatul reprezintă trupul Domnului. Pe masa colindătorilor se află și cârnați, carne de porc, pentru că aceștia erau de fapt segmente din ofranda adusa zeiței Pământului la ignat”, a explicat Doina Ișfănoni.
Colindele sunt de mai multe tipuri, în funcție de gazda colindată.
Citește și: Mesaje pentru Ajunul Crăciunului 2023: Urări și felicitări pentru 24 decembrie
Tot pe masă, dacă familia era de păstori se afla și brânza de oi, iar în casa cu fetele de măritat se află și merele, expresia păcatului originar. În anumite zone, cum ar fi în Hunedoara este și un fuior de cânepă. Pentru toate aceste daruri, liderul cetei trebuie să spună o mulțumită, dar și să joace un dans specific zonei, în ideea să crească cânepa.
Există și obiceiul crailor, viflaimilor, care simbolizează venirea magilor. De exemplu, în sudul Transilvaniei copiii realizează din carton o mica biserica cu care ei umblă pentru a reda această scenă.
”La finalul celor trei zile, de Crăciun are loc acel moment festiv în care feciorii colindători dau un fel de petrecere. Tinerii fiind cei care din banii adunați la colindat plătesc muzicanții. Din produsele câștigate fac de mâncare, iar fetele și mamele acestora vin și ele cu bunătățuri pregătite în gospodărie”, precizează specialistul.
Citește și: Crăciunul pe stil vechi 2023-2024. Când sărbătoresc Nașterea Domnului ortodocșii pe stil vechi
În a doua zi de Crăciun este vorba de întâlnirea neamurilor la masa din familie. Și în această privință există o foarte mare diferență de la o zona la alta, însa peste tot se va regăsi acest simbol- colacul de Crăciun.
”În Hunedoara sunt 2 colaci, unul pe care îl dau colindătorilor și unul se numește Crăciun. Pe acest colac se pun mâinile Crăciunoaiei, cele care se ung cu ou ca să reprezinte mâinile de aur care au contribuit la nașterea Mântuitorului”, a mai spus în cele din urmă etnologul.
