În România încă mai există un pește extrem de rar: Este o ”fosilă vie” și are o vechime de peste 65 de milioane de ani. Iată despre ce specie este vorba!
Aspretele
[Sursa foto: Profimedia]Într-un colț al României, pe cursul râului Vâlsan, se ascunde unul dintre cele mai rare comori naturale ale Europei: aspretele (Romanichthys valsanicola). Acest pește mic, de doar 10–12 cm, este o adevărată fosilă vie, având o vechime de peste 65 de milioane de ani. Supraviețuitor al unei ere în care dinozaurii încă dominau planeta, aspretele este astăzi un simbol al biodiversității unice a României și o specie pe cale de dispariție, protejată cu strictețe.
Aspretele este o specie endemică, adică trăiește exclusiv în apele de munte ale României. În trecut, acest pește își găsea adăpost în râurile Argeș, Vâlsan și Râul Doamnei. Din păcate, astăzi, habitatul său s-a redus drastic, fiind limitat la o singură porțiune de aproximativ un kilometru din cursul superior al râului Vâlsan, în amonte de satul Brădetu. Schimbările mediului și activitățile umane au contribuit la pericolul dispariției sale, făcând din asprete nu doar cel mai rar pește din Europa, ci, conform unor estimări, chiar cel mai rar pește din lume.
Aspretele este o adevărată fosilă vie
Aspretele a fost descoperit pentru prima dată în august 1956 de către Nicolae Stoica, pe atunci student la Facultatea de Biologie din București. În timpul unei cercetări pe râul Vâlsan, el a prins un pește cu solzi aspri și zimțați, pe care nu l-a putut identifica în literatura de specialitate. După examinări detaliate, zoologii Margareta Dumitrescu și Petre Bănărescu au confirmat că este vorba despre o specie complet nouă.
Această descoperire a fost un moment istoric pentru știința piscicolă, aducând în atenție acest "supraviețuitor al dinozaurilor".Denumirea științifică a speciei, Romanichthys valsanicola, reflectă originile sale românești: „peștele românesc de pe valea Vâlsanului”. În același timp, numele său popular, „asprete”, provine de la textura solzilor săi aspri.
Citește și: 5 lucruri mai puțin cunoscute despre Țara Hațegului
Aspretele are un corp alungit, ușor comprimat lateral spre partea posterioară și acoperit cu solzi aspri, de dimensiuni mici. Gura sa mică, poziționată subterminal, este prevăzută cu dinți mărunți și ascuțiți, adaptați pentru dieta sa bazată pe larve de insecte acvatice. Peștele are două înotătoare dorsale, prima fiind scurtă și înzestrată cu raze țepoase, iar a doua cu raze moi, ceea ce îi conferă un aspect specific și ușor de recunoscut.
Citeste si: Ce sa puneti in geanta de maternitate? Elemente esentiale pentru momentul nasterii- catena.ro
Coloritul său brun-cenușiu, cu pete întunecate, îl camuflează perfect în mediul său natural, printre pietrele albiei râului. Aspretele depune icre pe pietre în lunile mai-iunie, fiecare femelă producând aproximativ 120-150 de ouă pe sezon.
Denumirea științifică a speciei, Romanichthys valsanicola, reflectă originile sale românești
Citește și: Descoperirea de 1 milion de dolari făcută din întâmplare: "Am ieșit la plimbare de ziua mea de naștere"
Din păcate, aspretele a fost victima impactului negativ al activităților umane. Construirea barajului Vidraru în anii 1960 a avut efecte devastatoare asupra mediului râului Argeș, ducând la dispariția definitivă a speciei din acest curs de apă. Pe râul Vâlsan, alte intervenții, precum modificarea albiei râului și exploatările de piatră, au redus dramatic populația de asprete.
Aspretele nu are valoare economică, însă importanța sa ecologică și științifică este inestimabilă
Cu toate acestea, eforturile de conservare au continuat. În anii 1970, zoologul Gheorghe Stănescu a reușit să obțină declararea văii Vâlsanului ca zonă protejată. Recent, în 2022, biologii au identificat 58 de exemplare de asprete, o descoperire care a dat o nouă speranță pentru salvarea speciei.
Aspretele nu are valoare economică, însă importanța sa ecologică și științifică este inestimabilă. Este un simbol al rezilienței naturii și al patrimoniului natural al României. Supraviețuirea sa depinde de protejarea habitatului său unic, precum și de conștientizarea publicului cu privire la fragilitatea ecosistemelor.
