Giani Kirita de la Exatlon a ajutat mai multe familii din comuna lui natala. Si el s-a confruntat cu saracia cand era copil
Giani Kirita de la Exatlon a ajutat oameni nevoiasi. Fostul sportiv este generos.
Giani Kirita de la Exatlon a fost un fotbalist foarte talentat. Capitan ani buni la Dinamo, "durul" din Republica Dominicana este unul dintre cei mai apreciati fundasi care au trecut pe la echipa din Soseaua Stefan cel Mare. Ei bine, ce nu stie multa lume este ca in spatele acestui barbat puternic si ambitios, care si-a depasit conditia, a stat o femeie si mai puternica.
Citeste si: Alimente bogate in B12. Surse de vitamina B12- catena.ro
Giani Kirita de la Exatlon a ajutat oameni nevoiasi. Neajunsurile din copilarie l-au facut pe protagonistul nostru sensibil la suferinta celor din jur. Chiar daca nu are un discurs pios si si-a castigat reputatia de om dur si foarte exigent, concurentul de la Exatlon are un suflet foarte bun si a ajutat cateva familii din comuna lui natala, Sabareni.
" Noi il cunoastem foarte bine pe Giani Kirita. Are iesiri vulcanice si poate mai arunca o injuratura-doua, dar este un om bun. Este generos si saritor si de foarte multe ori a ajutat oameni sarmani din Sabareni fara sa vina cu televiziunile, sa se faleasca. A donat bani, haine, si-a folosit relatiile ca sa ajute in diverse ocazii. Copiii il impresioneaza cel mai mult si se vede ca e un tata foarte bun. N-ar trebui sa fie judecat atat de aspru pentru unele greseli", a spus un locuitor al comunei Sabareni, Giurgiu.
Mama lui Giani Kirita s-a luptat cu saracia, dar si-a crescut laudabil cei doi copii.
Citeste si: VIDEO Ce a surprins Igor Cuciuc la mormântul fiicei sale: "Puișorul nostru"- radioimpuls.ro
" Familia mea m-a influentat cel mai mult- sora mea, care era mai mare cu cinci ani, mama si bunica mea. Am fost doi copii la parinti. Mama a divortat de tata cand m-am nascut eu. Cand am venit la Bucuresti, pentru ca imi placea foarte mult fotbalul, trebuia sa merg la o echipa. Si, saraca mama muncea, iar sora mea nu stia ce trebuia sa faca in sensul asta pentru mine. Ii mai zicea lui unchiu-meu - <Ia-l si tu si du-l la o echipa, de proba!>. Si mi-a intrat mie asta in cap – “de proba” si am zis sa merg singur. Mama era obosita, ca muncea toata ziua, nu avea cand sa mearga cu mine. Mi-am luat gentuta si am inceput sa merg eu singur: <Buna ziua! Joc fotbal si as vrea sa dau si eu o proba!>. Am ajuns si la Lehliu sa dau probe. Mergeam cu trenul. Stau sa ma gandesc ca eu nu am avut cu sa-i zic "tata". Voiam si eu sa merg cu tata la fotbal. Pe toti colegii mei, dupa meci, ii asteptau tatii. Pe mine nu ma astepta nimeni. Si m-a marcat lipsa asta.", a povestit acum ceva timp fostul dinamovist.