Halloween, dincolo de aparențe. Ziua în care porțile dintre lumi se deschid. Ce fac vrăjitoarele astăzi
Halloween este o sărbătoare de origine irlandeză (celtică), preluată în timp de multe popoare din lumea occidentală.
Halloween este o sărbătoare de origine irlandeză (celtică), preluată în timp de multe popoare din lumea occidentală. Mulţi îi spun Noaptea vrăjitoarelor. Sărbătoarea începe în seara zilei de 31 octombrie şi se încheie a doua zi.
Halloween îşi are originile păgâne în sărbătoarea celtică Samhain, celebrată în Antichitate în Anglia şi Irlanda, pentru a marca sosirea Anului Nou celtic. Conform tradiţiei, sufletele morţilor se întorc acasă în ajunul zilei de Samhain, potrivit Enciclopedia Universală Britannica.
Deși nu este declarată o sărbătoare națională, Halloween-ul este celebrat în foarte multe țări. Popularitatea acestei sărbători a crescut în Germania și în Italia. Halloween-ul este sărbătorit în Mexic, acolo unde oamenii cred că spiritele celor decedați vin printre noi și își vizitează casele unde au locuit atunci când trăiau.
În Statele Unite, sărbătoarea de Halloween a fost adusă de mulţimea de imigranţi irlandezi, care au poposit pe ţărmurile continentului în jurul anului 1840. Tot din tradiţiile acestui popor a izvorât şi obiceiul cioplirii dovlecilor şi plasarea unei lumânări în interior pentru a căpăta o înfăţişare demonică. După 1989, şi românii au adoptat sărbătoarea de Halloween. În fiecare an, în seara de 31 octombrie se organizează petreceri, baluri mascate, carnavaluri în care oamenii se deghizează în diverse personaje înfricoşătoare.
Lady Alice Kyteler, prima femeie acuzată de vrăjitorie din Irlanda, a fost condamnată la moarte pentru că a folosit farmece pentru a-şi ucide soţul în anul 1324. Alice Kyteler a reuşit însă să scape şi în locul ei a fost arsă pe rug slujnica sa. Cronicarul englez Raphael Holinshed (1529-1580) a reluat mai târziu acest caz şi a descris o serie dintre dovezile damnării pe care autorităţile le-au găsit împotriva lui Alice Kyteler: 'În sertarul din dulapul doamnei au găsit un unguent cu care îşi dădea pe toiag şi apoi se urca pe el şi-l călărea la galop încoace şi încolo'. Un alt document citat deseori provine din secolul XV şi este un manuscris al teologului Iordanes de Bergamo. În lucrarea sa "Quaestio de Strigis" din 1470, Bergamo scrie despre vrăjitoare care 'în anumite zile sau nopţi ungeau un toiag şi călăreau pe el unde le era vrerea sau se ungeau pe ele la subsoară sau în alte locuri cu păr'. Este dificil de aflat dacă aceste relatări din epocă sunt corecte. Sursele din acea perioadă, în care teama de vrăjitorie era o constantă socială, nu sunt de încredere şi de multe ori sunt părtinitoare, nota Charles Zika, profesor la Universitatea din Melbourne, care a studiat imagistica vrăjitoriei. Cunoştinţele moderne despre vrăjitoare provin de multe ori din manualele scrise chiar de inchizitori, de judecătorii ecleziastici sau din mărturiile vrăjitoarelor judecate, mărturii ce erau aproape întotdeauna smulse sub tortură, mai explică Zika.
Citeste si: HOROSCOP 31 octombrie, cu Camelia Pătrășcanu. O zi plină de mister și magie!
Citeste si: HOROSCOP pentru 28 octombrie- 03 noiembrie, cu astrologul Camelia Pătrășcanu. O săptămână dramatică! Scorpionul și luna nouă produc numai încurcături!
Citeste si: Alimente bogate in B12. Surse de vitamina B12- catena.ro
Implicaţiile explicite de natură sexuală ale vrăjitoarelor care călăreau toiagul pe care-l ungeau cu alifii speciale apar din ce în ce mai evident în arta din perioada Renaşterii. Artişti precum Albrecht Dürer sau Hans Baldung pictau vrăjitoarele goale. Vrăjitoarea dintr-o gravură a artistului italian Parmigianino nu călăreşte pe o coadă de mătură ci pe un falus gigantic. ”Era un amestec de anxietate şi de superstiţie cu privire la femei şi la locul pe care acestea trebuiau să-l ocupe în societate într-o perioadă în care Europa trecea prin nişte transformări societale fundamentale", precizează Charles Zika. Odată cu Reforma Protestantă, unii lideri religioşi au impus restricţii cu privire la dans şi la consumul de alcool, bordelurile au fost închise iar căsătoria a fost mai strict controlată şi codificată.
La sfârşitul secolului XVI şi începutul secolului XVII, încep să domine ca frecvenţă imaginile cu vrăjitoarele care ies din case prin hornuri. În această perioadă femeile au fost mai mult asociate cu spaţiul casnic decât erau în urmă cu 200 de ani. În aceeaşi perioadă, în lucrările artistice care surprind universul domestic, încep să fie zugrăvite din ce în ce mai frecvent şi măturile.
Deşi imaginile cu vrăjitoarea zburând călare pe mătură sunt cele mai răspândite în mentalul colectiv, în prezent, vechile descrieri din Europa secolelor XV- XVI le prezintă pe vrăjitoare zburând pe diferite alte obiecte: scaune, dulapuri, cuptoare, şi chiar şi pe tacâmuri. Rareori însă acestea sunt prezentate zburând pe cont propriu.
Până la urmă nu se ştie dacă vrăjitoarele chiar reuşeau să zboare însă, dintr-un anumit punct de vedere, poţiunile pe care le preparau şi apoi le consumau ar fi putut să dea oricui senzaţia de zbor. În cartea sa, 'The Long Trip: A Prehistory of Psychedelia' (Daily Grail Publishing, 2008), autorul Paul Devereux povesteşte prin ce a trecut culegătorul de folclor Will-Erich Peuckert (1895- 1969) când a experimentat consumând o poţiune ce conţinea un amestec de mătrăgună, măselariţă şi ciumăfaie. "Am avut nişte vise sălbatice. În faţa ochilor mei dansau lucruri scârboase. Apoi, deodată am avut senzaţia că zbor kilometri prin aer. Zburam şi mă prăbuşeam şi apoi zburam din nou şi mă prăbuşeam din nou. În cele din urmă, în ultima fază, am avut imaginea unui festin orgiac şi a unui exces senzual grotesc".
În mod tradițional noaptea de Halloween este un motiv de sărbătoare pentru iubitorii de magie și vrăjitorie deoarece aceasta are cel mai înalt nivel de energie al anului. De aceea este considerată cel mai prielnic moment pentru cele mai puternice vrăji și poțiuni.
Este bine de știut faptul că ele funcționează doar atunci când sunt isprăvite corect iar rezultatele vor fi cu atât mai eficiente dacă transmiți energia necesară.
Felinarele înfricoșătoare din dovleac ascund puteri magice nebănuite. Ele stau aprinse pe timp de noapte ca o protecție împotriva spiritelor rele. Adu-ți aminte! De mici copii ne plăcea să sculptăm dovlecii în fel și fel de forme cât mai înfiorătoare, să-i luminăm și să-i lăsăm în fața casei pe timp de noapte. Poate că toți avem în noi puțină magie. Se spune că atunci când lumina lumânărilor pâlpâie, un spirit se află prin apropiere. Încearcă să vezi dacă ești vizitat de spirite, anul ăsta de Halloween – Sculptează un dovleac!
Orice fată nemăritată poate presimți care va fi viitorul său bărbat aruncând o alună de toamnă în foc. Sună simplu, nu-i așa? Ține aluna între palme în timp ce vizualizezi focul și șoptește vraja: „Dacă mă iubește, să înflorească, să pocnească! Dacă nu mă iubește, să ardă, să piară!” Dacă aluna pocnește ca un bob de porumb, cel care te bântuie te iubește. Dacă ia foc, va piere și dragostea.
Altă tradiție interesantă le face pe fetele curioase să ia un felinar din dovleac și să iasă afară, în umbră, să înfrunte spiritele rele. Dacă ai un izvor prin apropiere nu ezita să încerci acest ritual în noaptea de Halloween. Sculptează un dovleac și pune-i înăuntru o lumânare roșie. Aceasta ar trebui să fie chemarea ursitului către tine. Ieși afară în noaptea de Halloween și oprește-te la poalele unui izvor. Spală-te pe față cu apa de izvor și limpezește-ți mintea. Meditează un timp și vezi ce se întâmplă. Se spune că atunci când chipul unui bărbat se reflectă pe oglinda apei, îți vei cunoaște viitorul soț la răscruce de drum.
Citeste si: VIDEO Ce a surprins Igor Cuciuc la mormântul fiicei sale: "Puișorul nostru"- radioimpuls.ro
Profită de noaptea magică de Halloween și fă un grătar cu prietenii! Focul arde negativitatea și spulberă energiile dăunătoare din jurul tău.