Paleontologul australian Michael Morwood, decedat in 2013, a obtinut astfel o frumoasa victorie, dar postuma. El este principalul semnatar al celor doua articole publicate, joi, in revista Nature, potrivit carora Homo floresiensis, denumit si "Hobbitul", ale carui oseminte au fost descoperite in 2003 intr-o pestera de pe insula indoneziana Flores, nu era un Homo sapiens care suferea de nanism, microencefalita sau alte patologii ce puteau sa explice dimensiunea redusa a craniului sau.

Acel hominid care masura putin peste un metru apartinea, potrivit savantului australian, unei specii complet diferite. Reprezentantii ei au trait pe acea insula timp de mai multe sute de mii de ani, pâna când au disparut definitiv, in urma cu aproximativ 50.000 de ani.

Studiile publicate in revista Nature prezinta noi ramasite fosilizate- un fragment din maxilarul inferior drept si 6 dinti- descoperite la sfârsitul anului 2014 intr-un alt sit, ce dateaza din urma cu 70.000 de ani. Cercetarile au aratat ca o populatie umanoida de talie mica (al carei nume a fost imprumutata de la personajele din romanele lui Tolkien) era deja prezenta la fata locului, intr-o epoca in care Homo sapiens nu vazuse inca lumina zilei in savanele din Africa.

Gerrit van den Bergh, cercetator la Universitatea Wollongong din Australia, care a coordonat acele sapaturi in albia unui fost râu, in situl Mata Menge, a ales, in colaborare cu  Michael Morwood, straturile sedimentare cu cea mai mare probabilitate de a dezvalui secretele acelor hominizi.


"Singurul meu regret este acela ca Mike (Michael Morwood) nu a trait pentru a imparti cu noi experienta si incântarea descoperirii acestor fosile noi. stiam amândoi ca osemintele trebuiau sa fie acolo. Cred ca ar fi apreciat faptul ca paleoantropologia se confrunta inca o data cu posibilitatea unei schimbari majore", a adaugat el.

Semnatarii articolelor din revista Nature au ramas prudenti in includerea noilor fosile intr-o specie deosebita, mai ales in cadrul Homo floresiensis, insa argumentarul lor conduce la aceasta concluzie: "Toate aceste fosile sunt indiscutabil hominizi si sunt remarcabil de similare cu fosilele de Homo floresiensis",
a declarat Yousuke Kaifu, cercetator la Muzeul National de stiinte ale Naturii din Tokyo, in urma unei comparatii extinse cu o vasta colectie de fosile si schelete. "Morfologia dintilor sugereaza, de asemenea, ca aceasta populatie umana reprezinta o descendenta pitica a lui Homo erectus, care, intr-un fel sau altul, au ramas izolati pe insula Flores", afirma cercetatorul nipon.

Elementul care i-a surprins cel mai mult pe cercetatori are legatura cu faptul ca noua mandibula este si mai mica decât cele descoperite dupa 2003 in pestera Ling Bua, la o distanta de 74 de kilometri de situl initial. Acest fapt inseamna ca micsorarea taliei s-a petrecut foarte devreme in istoria acelei populatii. intr-adevar, cele mai vechi instrumente si unelte gasite pâna acum pe insula Flores dateaza din urma cu un milion de ani si au fost in general atribuite lui Homo erectus, prezent in Asia in acea perioada, ce avea o statura mai impunatoare (peste 1,5 metri in inaltime). Scaderea in inaltime s-ar fi produs astfel in primii 300.000 de ani de ocupare hominida a insulei.

Desi Homo floresiensis este primul exemplu de nanism insular care a afectat o specie umana, fenomenul este bine cunoscut in cazul mai multor specii de animale.

"Acest mecanism de variatie a taliei functioneaza in ambele sensuri", explica paleoantropologul Antoine Balzeau de la Muzeul national de istorie naturala din Paris. "in acele insule, unde exista cea mai mica cantitate de hrana disponibila, marile carnivore au tendinta de a disparea.
Prada micilor carnivore creste pentru a scapa de atacatori, iar marile animale se micsoreaza pentru a face fata restrictiei alimentare". Aceasta selectie a marimii in functie de apetitul unora si altora reprezinta motivul pentru care cercetatorii au gasit fosilele unor elefanti pitici pe insulele din Marea Mediterana. A fost nevoie de doar sase milenii pentru ca cerbii rosii de Jersey sa isi micsoreze talia de sase ori in raport cu populatiile ancestrale. si, chiar pe insula Flores, Homo floresiensis si stramosii lui trebuiau sa vâneze stegodoni pitici, verisori ai elefantilor. in plus, in pesterile locuite de acei "hobbiti" au fost gasite ramasitele fosilizate ale unor berze uriase.

Pentru Jean-Jacques Hublin de la Institutul Max Planck de antropologie evolutionista din Leipzig, Homo floresiensis "era cu siguranta descendentul lui Homo erectus care a ajuns pe Insula Flores in urma cu peste 1 milion de ani. Acum 700.000 de ani sau chiar inainte de atunci, efectele nanismului insulat s-au facut resimtite asupra acelor populatii izolate. Este un caz unic in rândul primatelor. Homo floresiensis pare sa fi evoluat relativ putin dupa aceea din punct de vedere al taliei si din cel al creatiilor sale din piatra".

Originea acelor hominizi de talie mica nu si-a dezvaluit insa toate misterele. "Ramâne de aflat prin ce mijloace Homo erectus a ajuns pe Insula Flores in compania unui numar mic de alte specii de vertebrate", spune Jean-Jacques Hublin.

Sfârsitul povestii acestei specii pare sa fie mai putin enigmatic: "Hobbitul" a disparut in momentul in care Homo sapiens a ajuns in regiune, in urma cu 50.000 de ani.

Citeste si: Bebe la 1 luna – dezvoltarea bebelusului si sfaturi pentru parinti- catena.ro

Citeste si: Vlăduța Lupău și Adi Rus au devenit părinți pentru a doua oară! Prima imagine cu bebelușul. Cei doi au ales un nume biblic, cu totul special- wowbiz.ro


Abonează-te pe


TAGURI
Life
Partenerii nostri
Clipul zilei pe stirilekanald.ro:
Te-ar putea interesa si