Icre toxice. Aceste icre sunt toxice pentru om
Icre toxice. Nu toți peștii au icre comestibile. Iată lista peștilor a căror icre te pot îmbolnăvi.
Icre toxice. Icrele sunt extrem de populare pe masa românilor și reprezintă o alegere perfectă și delicioasă pentru o gustare rapidă. Preparate așa cum trebuie, icrele au un gust plăcut și sunt extrem de hrănitoare. Mare atenție însă, există câteva tipuri de icre ce nu ar trebui consumate, deoarece sunt toxice pentru om.
Icre toxice. Mreana, somnul pitic si mihaltul sunt peștii ai căror nu este indicat să le consumi.
Citeste si: Alimente bogate in B12. Surse de vitamina B12- catena.ro
Icre toxice. În general consumul de icre nu este periculos pentru om. Icrele cu cel mai bun gust sunt caviarul si icrele de manciuria; acestea sunt insa si foarte scumpe, avand un preț prohibitiv. Trebuie să se țină cont și de faptul că gustul icrelor este influențat în mare parte de zona din care au fost vânați peștii: există o diferență de gust între peștii care trăiesc în sălbăticie și peștii care trăiesc în ferme.
Dezavantajele utilizarii alimentare a icrelor preparate acasa sunt destul de putine:
1. Au un continut relativ ridicat de colesterol (se consuma doar ocazional de care varstnici si de catre persoanele cu un nivel ridicat al colesterolului circulant)
2. Caviarul si icrele conservate au un continut destul de ridicat de sodiu si de clor (se va evita consumul de icre sarate in caz de hipertensiune, retentie hidrica, boli cronice degenerative)
3.
Caviarul sau icrele negre au reprezentat din vremuri antice un simbol al rafinamentului și al luxului culinar. Istoria lor a început în Persia antică, dar a devenit astăzi unul dintre cele mai cunoscute alimente, prezent în toate colțurile lumii, în toate bucătăriile gourmet, indiferent de cultură. Pe de altă parte, icrele de Manciuria, adică cele extrase din somon, sunt și ele considerate un aliment deosebit și rafinat, aflându-se pe multe mese festive.
În urmă cu mai bine de două milenii, perșii, care aveau acces la Marea Caspică, consumau icrele de sturioni (caviarul) ca un remediu, însă în cele din urmă acest remediu gustos a ajuns să fie folosit ca dar pentru Șahul Persiei. În Imperiul Roman, valoarea caviarului era enormă, o cantitate mică valorând cât 100 de oi. Despre caviar, Aristotel spunea spunea că momentul servirii acestei delicatese reprezenta apogeul unei petreceri și era acompaniat de trompete.
Fiindcă perșii și mai apoi rușii au fost cei responsabili cu răspândirea prin comerț a acestui aliment pretențios, în secolul al XVIII-lea Petru cel Mare, vestitul monarh iluminat, îi oferă în dar icre negre lui Ludovic al XV-lea care nu le apreciază deloc și
le scuipă. Deși la acea vreme francezii nu aveau gusturi atât de rafinate, odată cu trecerea timpului icrele negre devin preparatul culinar al aristocrației, generând dispute și chiar promulgarea unora dintre cele mai ciudate legi. De exemplu, regele Edward al II-lea al Angliei promulga o lege prin care orice captură de sturion sau icre negre urma să îi fie oferită Coroanei, iar în Rusia, în secolul al XX-lea, Țarul Nicolae al II-lea primea de la pescari plata taxelor în caviar.Icrele negre cele mai calitative sunt extrase de la patru tipuri de sturion: morunul, nisetrul, cega și păstruga, acești sturioni fiind pescuiți cu precădere din Marea Caspică. Procesul de extragere este destul de controversat, de multe ori implică moartea peștelui, dar în zilele noastre există metode prin care peștii sunt amețiți (in general cu o lovitură în zona capului), li se extrag printr-o incizie icrele, iar apoi li se dă drumul. După ce au fost prelevate icrele trec printr-un proces rapid de sărare numit malossol și ambalare în recipiente etanșe. Cu cât caviarul este mai puțin sărat cu atât este mai apreciat, specialiștii spun că nivelul optim de sare ar trebui să fie de maximum 3-5%.
Citeste si: VIDEO Ce a surprins Igor Cuciuc la mormântul fiicei sale: "Puișorul nostru"- radioimpuls.ro