Legumele si fructele pot fi pastrate pana tarziu in iarna. Horticultorii ne invata cum sa procedem pentru a ne bucura cat mai mult de fructe si legume proaspete
În lunile de iarnă, putem avea pe masă legume şi fructe proaspete, produse în ţara noastră şi nu aduse din zone cu climă caldă, dacă ştim cum să le depozităm înainte ca sezonul lor să treacă. Cel mai uşor se păstrează cartofii, varza, ceapa, usturoiul, rădăcinoasele, dar şi o serie de fructe, precum merele, perele şi gutuile. Contează foarte mult ca sortarea lor să fie atent făcută, iar depozitarea să se facă în spaţii potrivite.
”În zona Buzăului, grădinarii scot varza de toamnă din pământ cu rădăcină cu tot, o scutură de pământul de pe rădăcină, elimină frunzele acelea laterale, lasă numai tulpina cu rădăcină şi căpăţâna şi leagă undeva de grindă, în şoproane, eventual incinte din acestea fără pereţi, doar cu acoperiş, deoarece varza rezistă foarte bine iarna, la frig. Le lasă aşa legate câte două, trei, în buchet, cu rădăcina în jos, iar pe timpul iernii iau câte o căpăţână şi o folosesc pentru salată, crudă, sau pentru mâncare de varză proaspătă.
E dulce, suculentă, şi se păstrează foarte bine peste iarnă. Frunzele acelea de la exterior se ofilesc şi creează o mantie protectoare împotriva deshidratării şi este chiar mai bună decât în perioada asta în care se recoltează”, spune Costel Vânătoru, cercetător horticultor.
Şi conopida se păstrează bine până în februarie, dacă este împachetată cu tot cu frunze în foi groase de hârtie, fiind agăţată apoi de grindă pivniţei.
Atât conopida, cât şi varza, mai pot fi păstrate cu rădăcinile în nisip, la aceeaşi adâncime pe care au avut-o în grădină. Cartofii se păstrează mult timp după recoltare, dacă sunt sortaţi cei frumoşi şi sănătoşi. Înainte de depozitare, se ţin la aer două-trei zile, ca să se evapore umezeala, apoi se pun la păstrat în locuri răcoroase, uscate şi ferite de lumină şi îngheţ, în lădiţe astfel aşezate încât să fie posibilă circulaţia aerului.
Este de evitat lipirea lădiţelor de pereţi, distanţa recomandată fiind de minimum 10-15 centimetri distanţă.
Alte două legume cărora le putem prelungi gustul până după trecerea iernii sunt ceapa şi usturoiul. Trebuie împletite în funii, după ce au fost strânse, până în septembrie, după ce s-au copt bine. Se usucă bine în aer liber, timp de câteva zile, apoi se agaţă în cămară ori în pivniţă, ferite de căldură şi îngheţ.
”Şi la usturoi şi la ceapă se fac funii. Însă mulţi curăţă de tunicile acelea pergamentoase care acoperă bulbii şi nu e bine. Ele trebuie să stea îmbrăcate bine în mantiile acestea protectoare care îi asigură hidratarea. Funiile sunt bune şi mediile potrivite de păstrare”, susţine horticultorul buzoian.
Morcovii, ţelina, păstârnacul şi alte rădăcinoase precum sfecla, guliile, ridichile sau hreanul le putem păstra îngropate în lădiţe cu nisip, la loc răcoros.
Le introducem în pământ până la frunze, în poziţie verticală, unul lângă altul. La fel procedăm şi cu prazul, pe care îl introducem în nisip până la 10-15 centimetri adâncime, cu frunzele tăiate la o treime şi fără să fie curăţat de coji.
Tomatele pot fi puse la păstrat înainte de a se coace, cât sunt încă verzi sau uşor gălbui. Se înfăşoară separat în bucăţi de hârtie şi se pun pe rafturi, fără să se atingă, în loc răcoros şi bine aerisit.
Se verifică din când în când, iar după ce se înroşesc pot fi consumate. Ardeii graşi pot fi păstraţi în lădiţe cu rumeguş, în locuri bine aerisite şi ferite de umezeală. Trebuie să fie permanent acoperiţi cu rumeguş, pentru a nu se strica. Şi dovlecilor le putem prelungi vigoarea şi gustul. Trebuie să le păstrează la loc răcoros, ferit de umezeală şi fără să se atingă unul de altul, eventual înşiraţi pe jos, în beci.
Se ţin departe de alte legume ori fructe, pentru că degajă gaze care pot dăuna păstrării acestora.
Merele, perele şi gutuile pot fi păstrate şi timp de câteva luni dacă sunt aşezate pe rafturi acoperite cu hârtie curată sau în lădiţe, de preferat fără să se atingă între ele. Au nevoie de un loc răcoros şi uscat şi de verificări periodice, pentru eliminarea fructelor care au încep să se strice şi care pot duce la deprecierea întregii cantităţi.
Merele şi perele mai pot fi păstrate în rumeguş sau împachetate separat în hârtie.
Nucile, alunele şi migdalele pot fi păstrate întinse pe o suprafaţă plană, într-un loc uscat şi bine aerisit. Nu se păstrează în pungi ori în recipiente închise ermetic, pentru că umezeala face ca miezul să se strice şi să devină amar. Când sunt puse la păstrare, trebuie să fie bine curăţate de coji şi membrane, altfel acestea pot putrezi. Strugurii rezistă peste iarnă dacă sunt păstraţi fie în lădiţe aşezate una peste alta, dar cu loc pentru aerisire, fie agăţaţi pe o sfoară, în pod. Prunele, piersicile şi caisele se usucă, pentru că nu pot fi menţinute în stare proaspătă prea mult timp, relateaza ziarul Adevarul.
”În zona Buzăului, grădinarii scot varza de toamnă din pământ cu rădăcină cu tot, o scutură de pământul de pe rădăcină, elimină frunzele acelea laterale, lasă numai tulpina cu rădăcină şi căpăţâna şi leagă undeva de grindă, în şoproane, eventual incinte din acestea fără pereţi, doar cu acoperiş, deoarece varza rezistă foarte bine iarna, la frig. Le lasă aşa legate câte două, trei, în buchet, cu rădăcina în jos, iar pe timpul iernii iau câte o căpăţână şi o folosesc pentru salată, crudă, sau pentru mâncare de varză proaspătă. E dulce, suculentă, şi se păstrează foarte bine peste iarnă. Frunzele acelea de la exterior se ofilesc şi creează o mantie protectoare împotriva deshidratării şi este chiar mai bună decât în perioada asta în care se recoltează”, spune Costel Vânătoru, cercetător horticultor, pentru ziarul Adevarul.
Şi conopida se păstrează bine până în februarie, dacă este împachetată cu tot cu frunze în foi groase de hârtie, fiind agăţată apoi de grindă pivniţei. Atât conopida, cât şi varza, mai pot fi păstrate cu rădăcinile în nisip, la aceeaşi adâncime pe care au avut-o în grădină.
Cartofii se păstrează mult timp după recoltare, dacă sunt sortaţi cei frumoşi şi sănătoşi. Înainte de depozitare, se ţin la aer două-trei zile, ca să se evapore umezeala, apoi se pun la păstrat în locuri răcoroase, uscate şi ferite de lumină şi îngheţ, în lădiţe astfel aşezate încât să fie posibilă circulaţia aerului. Este de evitat lipirea lădiţelor de pereţi, distanţa recomandată fiind de minimum 10-15 centimetri distanţă.
Alte două legume cărora le putem prelungi gustul până după trecerea iernii sunt ceapa şi usturoiul. Trebuie împletite în funii, după ce au fost strânse, până în septembrie, după ce s-au copt bine. Se usucă bine în aer liber, timp de câteva zile, apoi se agaţă în cămară ori în pivniţă, ferite de căldură şi îngheţ. ”Şi la usturoi şi la ceapă se fac funii. Însă mulţi curăţă de tunicile acelea pergamentoase care acoperă bulbii şi nu e bine. Ele trebuie să stea îmbrăcate bine în mantiile acestea protectoare care îi asigură hidratarea. Funiile sunt bune şi mediile potrivite de păstrare”, susţine horticultorul buzoian.
Morcovii, ţelina, păstârnacul şi alte rădăcinoase precum sfecla, guliile, ridichile sau hreanul le putem păstra îngropate în lădiţe cu nisip, la loc răcoros. Le introducem în pământ până la frunze, în poziţie verticală, unul lângă altul. La fel procedăm şi cu prazul, pe care îl introducem în nisip până la 10-15 centimetri adâncime, cu frunzele tăiate la o treime şi fără să fie curăţat de coji.
Tomatele pot fi puse la păstrat înainte de a se coace, cât sunt încă verzi sau uşor gălbui. Se înfăşoară separat în bucăţi de hârtie şi se pun pe rafturi, fără să se atingă, în loc răcoros şi bine aerisit. Se verifică din când în când, iar după ce se înroşesc pot fi consumate. Ardeii graşi pot fi păstraţi în lădiţe cu rumeguş, în locuri bine aerisite şi ferite de umezeală. Trebuie să fie permanent acoperiţi cu rumeguş, pentru a nu se strica.
Şi dovlecilor le putem prelungi vigoarea şi gustul. Trebuie să le păstrează la loc răcoros, ferit de umezeală şi fără să se atingă unul de altul, eventual înşiraţi pe jos, în beci. Se ţin departe de alte legume ori fructe, pentru că degajă gaze care pot dăuna păstrării acestora.
Merele, perele şi gutuile pot fi păstrate şi timp de câteva luni dacă sunt aşezate pe rafturi acoperite cu hârtie curată sau în lădiţe, de preferat fără să se atingă între ele. Au nevoie de un loc răcoros şi uscat şi de verificări periodice, pentru eliminarea fructelor care au încep să se strice şi care pot duce la deprecierea întregii cantităţi. Merele şi perele mai pot fi păstrate în rumeguş sau împachetate separat în hârtie.
Nucile, alunele şi migdalele pot fi păstrate întinse pe o suprafaţă plană, într-un loc uscat şi bine aerisit. Nu se păstrează în pungi ori în recipiente închise ermetic, pentru că umezeala face ca miezul să se strice şi să devină amar. Când sunt puse la păstrare, trebuie să fie bine curăţate de coji şi membrane, altfel acestea pot putrezi. Strugurii rezistă peste iarnă dacă sunt păstraţi fie în lădiţe aşezate una peste alta, dar cu loc pentru aerisire, fie agăţaţi pe o sfoară, în pod. Prunele, piersicile şi caisele se usucă, pentru că nu pot fi menţinute în stare proaspătă prea mult timp, relateaza ziarul Adevarul.
