Undeva ascuns în munții Apuseni există un loc de o frumusețe răpitoare care ascunde un adevărat blestem. Nu este glumă, este vorba de un loc extrem de periculos, care s-a dovedit mortal pentru cei care au vrut să-l cucerească.
Izbucul Tăuzului atrage turiștii cu o frumusețe fascinantă
[Sursa foto: Stiri de Cluj]Izbucul Tăuzului atrage turiștii cu o frumusețe fascinantă, dar ascunde mistere neștiute încă de nimeni.
Locul este situat în Munții Bihorului, parte din lanțul Munților Apuseni, în extremitatea nord-vestică a județului Bihor, pe teritoriul administrativ al comunei Arieșeni, scrie Stiridecluj.ro.
Accesul către micul ochi verde de apă este relativ ușor. Din centrul comunei Gârda de Sus se urmează cursul Văii Gârda… până la izbuc.
La baza unui perete stâncos ce se îndreaptă aproape vertical către cer, apa care a intrat circa 2.5 km mai la deal prin imensul portal al peșterii Coiba Mare iese în sfârșit la lumină, prin Izbucul Tăuz.
Citeste si: Hemoglobina: Ce este si ce se ascunde o valoare scazuta a acesteia?- catena.ro
Potrivit sursei citate, primele tentative de depășire a izbucului și pătrunderea în acest mare sistem de peșteri au fost făcute în 1982, când scufundătorul maghiar Czako Laszlo a reușit să treacă de primul sifon și a ajuns într-un clopot de aer, parcurgând și al doilea sifon până la adâncimea de 47 m.
Primul scufundător a reușit să vadă continuarea până la cota de -55 m.
Peștera atinge o lungime scufundată de 105m și face parte dintr-un grup cu peșterile Coiba Mare și Coiba Mică.Următoarele tentative aparțin unui grup de scufundători cehi, care ating prin Lubomir Benysek adâncimea de 70 m, după ce au avut de-a face cu mici îngustări ale galeriei în zona dintre cotele -60 și -70m. Aceasta se întâmpla în anul 1988.
În anul 1993, Jean-Jaques Bolanz vizitează România, și se scufundă și la Tăuz până la adâncimea de 32 m.
Cercetările sunt reluate mulți ani mai târziu, când polonezii conduși de Wiktor Bolek preiau inițiativa cu sprijinul A.S. Sfinx Gârda.
La începutul anului 2001, când încă iarna era în toi, au loc primele incursiuni ale polonezilor, soldate cu un record național de adâncime, 79.4 m atinși de Bolek.
În luna octombrie 2002 grupul revine, fără Bolek. În condiții asupra cărora încă se mai pot face speculații, Rafał Garsk, un “veteran” al Tăuzului și conducător al expediției, își pierde viața și este recuperat câteva zile mai târziu de la adâncimea de 78 m. În aceste condiții explorările sunt momentan întrerupte.
Anul 2004 aduce o altă veste teribilă: Wiktor Bolek, liderul scafandrilor speologi din Polonia, suferă un accident fatal de scufundare.
La data de 1 Mai, în timpul unei scufundări de antrenament cu rebreather în Germania, care pregătea revenirea la Tăuz, acesta încetează din viață după ce revine cu succes dintr-o scufundare la -70 m și aștepta pe palierul de decompresie de la -6 m. Cauzele decesului n-au fost elucidate.
În toamna lui 2004 un alt cunoscător al locului, Włodzmierz Szymanowski depășește vechiul terminus, și străbate sala de la -85m, care se înalță vertiginos. Reușește să urce în hornul scufundat, cu un diametru de 20m, până la circa -50 m.
În ianuarie 2005 Szymanowski revine și reușește să urce până la adâncimea de -30m. Din nefericire, în 6 aprilie a aceluiași an, Szymanowski piere la rândul său într-un accident de scufundare.
