Povestea a fost publicata intr-un numar al revistei de folclor "Sezatoarea" din iulie-septembrie 1899 si poarta semnatura invatatorului M. Lupescu din Brosteni. Dascalul mentioneaza ca a auzit legenda de la un elev de-al sau din clasa a V-a pe nume Catrinariu P. Dumitru.
Conform inscrisurilor, Dumnezeu era extrem de ocupat sa faca dobitoacele pamantului si atunci a venit "Dracul" la el si i-a cerut voie sa faca si el o vietate.
Suparat, Dracul s-a dus acasa, a facut lupul dupa cerintele primite si, cand Dumnezeu i-a dat viata fapturii, Dracul a cerut sa il manance pe Dumnezeu.
Lupul a inceput sa il urmareasca pe Drac, iar acesta ca sa scape de urma animalului a aruncat parul sau in spate. Lupul, care pe atunci era chelios, s-a si acoperit cu par. Dracul s-a ascuns, iar lupul a vazut un tanar in padure, langa un iaz si l-a mancat, de aici si povestea ca lupul mananca si oameni.
Legenda spune ca datorita parului de "drac" pe care il are, ochii lupului stralucesc noaptea ca doua lumanari.