In articol:
- Ce eroare a făcut NASA după prelevarea probelor marțiene
- Experimentul Viking ar fi ucis viața marțiană
Afirmațiile au fost făcute de omul de știință Dirk Schulze-Makuch de la Universitatea Tehnică din Berlin, care crede că un experiment efectuat în anii 1970 care a adăugat apă în solul marțian a înecat orice viață care ar fi fost ascunsă în peisajul roșu.
Citește și: NASA a declanșat accidental un roi de asteroizi „la fel de mortali ca bomba atomică de la Hiroshima”
Testul, cunoscut sub numele de experimentul Viking Labeled Release, a fost inițial pozitiv pentru un metabolism extraterestru, dar o investigație conexă nu a găsit nicio urmă de materie organică, potrivit Daily Mail .
Citește și: Familia care merge în patru labe îi derutează pe oamenii de știință: „Nu ar trebui să existe”
Deși pentru unii pot părea ciudate aceste teorii, acesta este cazul microbilor care trăiesc în rocile sărate din deșertul Atacama, care are un peisaj similar cu Marte.
Misiunea Viking pe Marte
Ce eroare a făcut NASA după prelevarea probelor marțiene
Cele două rovere din misiunea Viking a NASA au aterizat pe Marte pe 20 iulie 1976 (Viking 1) și pe 3 septembrie 1976 (Viking 2).
Roboții au fost echipați cu o mulțime de instrumente, inclusiv cromatograf de gaz/spectrometru de masă, spectrometru cu fluorescență cu raze X, seismometru, instrument meteorologic și camere stereo color.
Dispozitivele le-au permis oamenilor de știiință să caute posibile semne de viață și să studieze proprietățile fizice și magnetice ale solului și atmosferei.
Schulze-Makuch a calificat rezultatele „încurcate” într-un articol de opinie pentru BigThink, în care a spus că unul dintre teste a fost pozitiv, iar altul a fost negativ pentru schimbul de gaze.
Citeste si: SFÂȘIETOR! Arina a fost filmată în momentul în care a murit. În videoclip se mai aud doar țipete- kanald.ro
Testul pozitiv pentru viață a adăugat apă în sol pentru a vedea dacă au apărut produse ale respirației și metabolismului.
Teoria de la baza acestei acțiuni a fost că dacă ar exista viață pe Marte, microorganismele ar consuma nutrienții și ar elibera carbonul radioactiv sub formă de gaz.
Într-un studiu din 2007, profesorul de astronomie Schulze-Makuch a sugerat că viața marțiană ar putea avea peroxid de hidrogen în celulele lor.
„Această adaptare ar avea avantaje deosebite în mediul marțian de a oferi un punct de îngheț scăzut, o sursă de oxigen și higroscopicitate”, au scris Schultz-Makuch și co-autorul Joop M. Houtkooper în studiu.
Experimentul Viking ar fi ucis viața marțiană
„Dacă presupunem că viața marțiană indigenă s-ar fi adaptat mediului său prin încorporarea peroxidului de hidrogen în celulele proprii, aceasta ar putea explica rezultatele vikingilor”, a scris Dirk Schulze-Makuch.
„Dacă celulele marțiane ar fi conținut peroxid de hidrogen, experimentul Viking le-ar fi ucis.
„Mai mult, ar fi făcut ca peroxidul de hidrogen să reacționeze cu orice molecule organice din vecinătate pentru a forma cantități mari de dioxid de carbon – care este exact ceea ce a detectat instrumentul”.
Un alt experiment, eliberarea pirolitică, testat pentru sinteza organică, a rezultat și el pozitiv. Acest test a amestecat monoxid de carbon și dioxid de carbon de pe Pământ pentru a vedea dacă carbonul va fi încorporat în sol.
Roverii Viking au detectat substanțe organice clorurate, dar oamenii de știință presupun că instrumentarul pământean netratat ar fi infectat Planeta Roșie cu diverse microorganisme terestre.
„Cu toate acestea, misiunile ulterioare au verificat prezența compușilor organici nativi pe Marte, deși într-o formă clorurată”, a scris Dirk Schulze-Makuch.
„Viața de pe Marte s-ar fi putut adapta la mediul arid existând în rocile sărate și absorbind apa direct din atmosferă.
„Experimentele Viking, care au implicat adăugarea de apă în mostrele de sol, ar fi putut copleși acești potențiali microbi, ducând la dispariția lor”.
Dirk Schulze-Makuch nu este primul om de știință care a avansat ideea că NASA a găsit viață pe Marte acum 50 de ani.
Experți de la Universitatea de Stat din Arizona, Tempe și de la Institutul Național de Sănătate, Bethesda, au spus că dovezile colectate de misiunea Viking sunt „concordante cu o explicație biologică”, sugerând că microorganismele de pe Marte s-au adaptat și au evoluat pentru a face față condițiilor dure de mediu.
Cercetătorii au analizat descoperirile misiunii Viking din 1976 și au evaluat „ipotezele non-biologice”.
În cadrul experimentelor, mostrele de sol marțian de la ambele rovere au fost supuse injectării de nutrienți și preîncălzirii și chiar au fost depozitate în întuneric timp de aproximativ două luni.
Rezultatele au arătat asemănări izbitoare cu răspunsurile observate în solul terestru, inclusiv date din probe colectate în California, Alaska și Antarctica.
„Fiecare dintre aceste caracteristici amintește de răspunsurile unui compendiu de specii de microorganisme terestre, inclusiv răspunsurile pozitive inițiale, controalele de căldură la 160˚C și 50˚C, reabsorbția gazului degajat la a doua injecție de nutrienți și moartea în urma depozitării izolate pe termen lung.", au scris autorii în studiu.
Cei doi roboți și-au continuat misiunile până la ultima transmitere de date pe Pământ, respectiv pe 11 noiembrie 1982 (Viking 1) și 11 aprilie 1980 (Viking 2) și de atunci au rămas fizic pe Marte.