Nebunia EXATLON a ajuns la Bucuresti! Ce se intampla, in aceste momente, la preselectiile show-ului fenomen
Sute, chiar mii de romani, s-au adunat, inca de dimineata, la locul stabilit pentru preselectiile facute in vederea celui de-al doilea sezon al show-ului fenomen Exatlon.
Cateva zeci de oameni asteapta inauntru, alte sute sunt afara… Cei care sut inauntru insa sunt fericitii…. Adica cei care, din moment in moment, asteapta sa fie chemati de organizatorii preselectiilor de la Exatlon. Doar ca, in sala aceea, emotiile devin de-a dreptul palpabile, iar in ciuda aerului conditionat, atmosfera e sufocanta. Auzi musca zburand si te uiti unde e.
Pentru ca, daca afara este un pic de harmalaie, se leaga prietenii, discutii si, unii chiar au puterea sa si rada, inauntru, din dorinta de a deveni concurenti Exatlon si gandul ca ar putea pune mana pe marele premiu este prea mult… Asa ca prefera sa isi framante mainile, sa se uite unii la altii, stand in grupuri-grupuri, dar fara sa scoata nicio vorba.
Si, daca zabovesti cu privirea asupra unuia mai mult si te si observa, apare si un zambet chinuit. Isi dau seama, mai ales ca majoritatea au facut ceva sport la viata lor dupa cum arata, ca nu sunt in apele lor.
De exemplu, Bogdan, un baiat bine tatuat din cap pana in picioare, cu bicepsii lucrati din greu la sala recunoaste ca e fan Exatlon si ca daca ar ajunge sa concureze in Republica Dominicana ar fi visul vietii lui.
Visul indeplinit! “Nu am pierdut nicio emisiune din primul sezon. De cand a inceput Exatlon, am inceput sa ma antrenez la modul cel mai serios. Merg si de trei ori pe zi la sala, fac inot, ma perfectionez cu aruncatul mingilor la cos, fac tot ce imi sta in putinta sa fiu in forma maxima daca ajung acolo. Visez la asta. Sunt genul sportiv, de aceea Ionut Jaguarul a fost preferatul meu, chiar daca a pierdut.
Dar mi-a fost model de ambitie. Asa sunt si eu, ambitios, incapatanat”, ne-a spus, agitat, Bogdan. El urma sa intre la discutiile cu privire la Exatlon. Iar cand a iesit, cu un zambet fortat, intrebat – asa cum se facea, pe vremuri, la examene: “Ce ai facut?”- de cei din jur, nu a fost foarte, foarte explicit. Din nou, mai intra cineva. Cu infrigurare, ceilalti se uita iarasi unul la altul, masurandu-se parca…