In articol:
- Principalele tipuri de otită
- Simptome comune în diverse tipuri de otită
- Cum se diagnostichează otita?
Principalele tipuri de otită
În funcție de localizare, există mai multe tipuri de otită:
Otita externă afectează conductul auditiv extern, până în zona timpanului.
Citește și: DSP, amendă către Spitalul Județean din Sibiu pentru că nu a raportat corect decesele cauzate de gripă
Otita medie poate fi acută sau se poate croniciza. Otita medie este, de cele mai multe ori, de natură bacteriană și survine ca urmare a unei disfuncții a trompei lui Eustache- conductul îngust care face legătura dintre nas și ureche.
Otita internă este mai rar întâlnită și se poate complica adesea cu meningită sau otomastoidită.
Simptome comune în diverse tipuri de otită
Există o serie de simptome care se întâlnesc frecvent în toate tipurile de otită și care includ:
Durere: urechea afectată este dureroasă din cauza inflamației locale, care pune presiune asupra terminațiilor nervoase abundente în această zonă.
Citește și: Stresul ne îmbătrânește creierul
Febra: în special la copii, febra este un simptom frecvent în cazul otitelor infecțioase. Atât infecțiile virale, cât și cele bacteriene pot evolua cu febră și adesea, în otita acută, febra este crescută, peste 38.5- 39 grade Celsius. În cazul otitei cronice, creșterea temperaturii poate fi moderată, pacientul manifestând o stare de subfebrilitate;
Congestie nazală: otita medie apare adesea în context infecțios și se asociază afecțiunilor căilor respiratorii superioare. Congestia nazală și secrețiile nazale determină inflamarrea trompei lui Eustache și blocarea acesteia cu secreții care se propagă către urechea medie;
Probleme de auz: în cazul unei infecții otice, timpanul se îngroașă și vibrează mai greu, ceea ce determină reducerea acuității auditive. În plus, în cazul otitei medii, cavitatea auriculară se umple cu secreții care modifică modul de funcționare a celor trei osișoare, ciocanul, nicovala și scărița, responsabile de transmiterea sunetului către nervul auditiv. Prin urmare, senzația de ureche înfundată, descrisă de unele persoane ca asemănătoare celei de „a auzi ca dintr-un butoi”, este frecvent întâlnită;
Pierderi de echilibru: urechea nu este responsabilă numai cu perceperea sunetelor, ci joacă un rol esențial și în menținerea echilibrului. Din acest motiv, o inflamație la nivelul urechii poate afecta inclusiv nervul vestibular, ceea ce determină dificultăți de deplasare și pierderi de echilibru;
Greață și vărsături: pentru că urechea internă este „vinovată” pentru producerea răului de mișcare, este foarte posibil ca, în cazul afectării sale, să apară și stări de greață și vărsături. Aceste simptome, însoțite de tulburările de echilibru, impun atenție medicală cât mai promptă.
Cum se diagnostichează otita?
În cazul durerilor de ureche, specialitățile medicale care trebuie consultate sunt medicul de familie și, dacă este cazul, medicul otorinolaringolog (ORL).
Prima etapă a consultului este reprezentată de preluarea anamnezei: îi vei povesti medicului care sunt simptomele care te deranjează, de cât timp au apărut și dacă există și o altă patologie asociată.
Examenul clinic se realizează cu ajutorul otoscopului, un instrument cu ajutorul căruia se poate examina aspectul timpanului. Medicul va urmări dacă există semne de congestie locală, dacă timpanul este îngroșat sau acoperit de puroi. Prin transparența timpanului se poate vedea, uneori, dacă în interiorul urechii medii există o acumulare de fluid.
Timpanometria este un test care urmărește modul de funcționare a timpanului și poate oferi informații despre modul de funcționare al urechii medii. Testul este unul neinvaziv, absolut nedureros.
Simptomele otitei pot fi extrem de deranjante, dar sunt relativ caracteristice. Identificarea etiologiei otitei este primul și cel mai important pas pentru stabilirea unui tratament adecvat.