Multi dintre copiii romani adoptati de familii de peste hotare in anii '90 incearca sa-i gaseasca pe cei care le-au dat viata si apoi i-au abandonat in orfelinate. Este si cazul lui Dacian, un copil parasit intr-o gara pe cand avea doar doi anisori, si care a avut norocul sa fie infiat de o familie de finlandezi.
”M-am nascut in Romania, dar parintii m-au lasat singur intr-o gara. Era 13 sau 14 februarie. Nu am amintiri de dinainte sa ajung orfan. Tot ce imi amintesc este ca eram pe un loc de joaca in gara din Tinca, cu muncitorii. Au urmat patru ani pe care i-a petrecut in orfelinat. Mai exact, in leaganul pentru copii din Oradea, de pe strada Traian Lalescu nr. 3, denumit mai tarziu Centrul de Plasament nr.
1 Oradea. Ne pedepseau mereu pentru micile nazbatii si ne bateau. Eram batuti cu batul in fiecare zi. Eram sortati in dreapta si in stanga. Cei care erau in dreapta primeau mancare, cei care erau in stanga erau pedepsiti sa se uite cum primesc mancare ceilalti. In alta zi, ne-au izbit de pereti si ne-au aruncat in tomberoane si ne-au amenintat ca lasa masina de gunoi sa ne ia. Poate era mai bine sa fi venit masina de gunoi sa ne ia“, isi aminteste Dacian.
La sfarsitul anului 1998, viata lui Dacian s-a schimbat radical. Doi tineri finlandezi, Eva si Jim Sölgén, au venit sa-l ia in familia lor. Cei doi ajunsesera in Romania prin fundatia Interpedia, care facilita adoptii internationale.
”Imi amintesc atat de bine ziua aceea cand am fost adus intr-o camera din orfelinat pe care nu o mai vazusem niciodata, minunat aranjata si plina de jucarii frumoase. Medicul care a venit dupa mine mi-a spus ca voi locui intr-o casa noua. Eram fericit. Mai erau si alti copii pe care urmau sa-i ia strainii sau parintii noi, cum le ziceam noi. Cred ca am petrecut ore intregi asteptand acolo, apoi am plecat in sfarsit cu masina de la orfelinat“, rememoreaza tanarul.
Acum, cand are 25 de ani si o cariera promitatoare inainte, tanarul a postat un anunt pe grupul "Copiilor niciodata uitati ai Romaniei".
Citeste si: Alimente bogate in B12. Surse de vitamina B12- catena.ro
"Ma numesc DACIAN. Numele mi-a fost dat de catre un orfelinat romanesc sau de catre mama mea biologica… La varsta de sase ani si jumatate am fost adoptat in Finlanda.
Conform actelor mele de adoptie, am fost gasit in gara TINCA cand aveam doi ani si jumatate si am fost dus la casa de copii de pe strada Traian Lalescu, Oradea, judetul Bihor. Nu am nicio amintire buna legata de locul acela... nici macar una!
Imi amintesc ca mancam foarte mult pepene, ne jucam cu alti copii si cu membrii personalului care lucrau acolo. Pe 27 noiembrie 1998 am fost adoptat de catre minunatii mei parinti in Åland, Finlanda. Imi amintesc atat de bine ziua aceea cand am fost adus intr-o camera din orfelinat pe care nu o mai vazusem niciodata, minunat aranjata si plina de jucarii frumoase! Cred c-am petrecut ore intregi asteptand acolo, apoi am plecat in sfarsit cu masina de la orfelinat. Mi-am petrecut ultimele saptamani in Romania in Cehul Silvaniei cu noua mea familie! Am ajuns acasa pe 6 decembrie, data la care Finlanda isi sarbatoreste Ziua Independentei.
In prezent am 25 de ani si ma descurc foarte bine. Am terminat studii de comunicare si informatica si lucrez pentru Google din februarie 2017. De ceva timp imi caut originile romanesti. Sper ca intr-o buna zi voi sti de unde provin cu adevarat, cine mi-a dat viata, cine m-a pierdut sau cine m-a abandonat. Este un vis enorm, ma intreb zi de zi... Am sanse foarte mici de a afla ceva. Dar voi continua sa incerc!! va rog sa DISTRIBUITI, poate cineva de pe Facebook stie ceva. poate seman cu cineva cunoscut sau poate cineva acolo ma cauta la randul sau. MULTUMESC!!!", a scris Dacian.
Dacian a primit mai multe mesaje in urma postarii facute pe reteaua de socializare si spera ca, nu peste mult timp, va veni si ziua in care sa afle unde ii sunt parintii biologici si cum poate lua legatura cu ei. Isi doreste sa-i viziteze si sa afle daca mai are frati sau surori.
Citeste si: VIDEO Ce a surprins Igor Cuciuc la mormântul fiicei sale: "Puișorul nostru"- radioimpuls.ro
Totodata, Dacian are si un mesaj pentru cei pe care-i cauta.
”Dragi parinti! S-ar putea sa nu va mai amintiti de mine, dar eu sunt fiul vostru iubit, abandonat in gara din Tinca. Vreau sa va spun ca acum sunt bine. Locuiesc in Mariehamn, Åland, Finlanda. S-au intamplat multe de cand nu ne-am vazut. Am fost adoptat de catre niste parinti minunati. Am studiat si am absolvit, in 2016, studii de comunicare si informatica. De asemenea, am inceput sa fac fotografii si chiar muzica. Ar fi frumos sa va cunosc si sa va impartasesc povestea mea despre ceea ce am facut in toti acesti ani. Sper sa va vad curand. Salutari de la fiul vostru“, este mesajul tanarului pentru parintii pe care-i cauta.
