Anna Barbera este o tânără româncă care la vârsta de 6 ani a fost adoptată în Italia. Fata a povestit întreaga întâmplare într-o carte.
Povestea emoționantă a unei tinere românce care a fost adoptată în Italia: „ Cineva mi-a spus să mă întorc în România”
După Revoluția din 1989, mii de copii români aflați în orfelinate au fost adoptați în țări precum: Statele Unite, Canada și state din vestul Europei. Printre copiii adoptați se numără și Anna, născută în România, și adoptată la vârsta de 6 ani de o familie care locuia în Saponara.
La 33 de ani după momentul prin care Anna a trecut, tânăra a ales să-și spună povestea de viață extraordinară într-o carte pe care a numit-o „Andreea Baev. Nata adulta con occhi da bambina” (Europa Edizioni), informează Tempo Stretto.
Anna a fost adoptată în anul 1990 de Pietro Barbera și Caterina Calabrò. Anna și-a început relatarea cu momentul în care a fost întâmpinată cu brațele deschise de noii părinți:
„Sunt aici din 13 ianuarie 1990. Am sosit la Saponara, satul care m-a primit, după ce părinții mei m-au urmărit în acest proces timp de aproape trei ani. Înainte nu mă puteau adopta pentru că cu regimul comunist al lui Ceaușescu în România nu se putea face nimic. Când a căzut zidul, au fost adoptați mulți copii ca mine, tot din Balcani și din alte țări. Pentru a mă duce în Italia, au strâns o mulțime de fonduri, toți împreună. Nu a fost ușor în acel stadiu. Pentru mine a fost ca și cum aș fi adoptat de toată Saponara”, spune tânăra.
Povestea emoționantă a unei tinere românce care a fost adoptată în Italia: „ Cineva mi-a spus să mă întorc în România”
Caterina Calabrò, mama adoptivă, a luptat din răsputeri pentru a adopția Annei, și a fost un model și un sprijin pentru alte familii care au adoptat copii din estul Europei. În anul 1989, femeia a reușit să îi trimită o scrisoare soției lui Gorbaciov prin intermediul căreia o ruga să intervină.
Citeste si: Alimente bogate in B12. Surse de vitamina B12- catena.ro
„Și atunci când am ajuns în avionul ministrului de Externe – continuă ea amintindu-și zgomotul mediatizat de acele prime adopții – a fost și televiziunea în direct. În carte mă întreb adesea: de ce eu? Nu pot explica. Multe ziare au vorbit despre asta. Mama mea a fost un fel de promotoare, pentru că a implicat alte familii. Ei au devenit pionierii în adopția copiilor din Europa de Est. A luptat mult și nu numai pentru mine, ci pentru toți cei care au putut veni aici în Sicilia. Mama mea a reușit chiar să livreze o scrisoare în 1989 soției lui Gorbaciov, pentru a solicita”, a spus Anna.
Tânăra își amintește de momentul în care a ajuns în Italia, înregistrat pe câteva casete video: „Avem câteva casete video de când am ajuns în Italia și poți să-mi vezi chipul speriat printre atâția oameni curioși care au vrut să mă vadă și să mă cunoască. În toate videoclipurile alea plâng: nu văzusem niciodată atât de mulți oameni în jurul meu și cei pe care i-am avut până la sosirea mea în Italia m-au speriat pentru că m-au bătut. Nu înțelegeam zâmbetele lor, mă speriam chiar și când se apropia cineva de mine”, a mai completat Anna.
„A durat ceva timp până să-mi treacă frica, cred că cel puțin un an. În acele luni îmi amintesc că atunci când îmi aduceau jucării le aruncam, dar pentru mine cel mai mare cadou era mâncarea.
Încet încet, m-am deschis către oameni, începusem să caut compania cuiva. Dar mi-a luat doi ani până să vorbesc, practic nu spuneam nimic. Îmi era frică de obiecte, de ceea ce atingeam sau vedeam, chiar și de baie. Treptat, totul s-a schimbat.”, a povestit tânăra despre acea perioadă.
„Sunt puțin naivă și mereu am avut tendința să am încredere. Așa s-a întâmplat să am de-a face cu copii, adolescenți, care mă jigneau sau se purtau urât, dar nu distingeam binele de rău, un compliment de o insultă. Nu prea am înțeles aceste mecanisme. Cineva mi-a spus chiar să mă întorc în România.
Îmi spuneau Domnișoara scobitoare pentru că eram înaltă și foarte slabă. La 9 sau 10 ani, mi-au spus că av eam dinții murdari. Poate că era nevoie de puțin mai multă înțelegere, chiar și la nivel de școală. Toate acestea m-au întărit”.
Povestea emoționantă a unei tinere românce care a fost adoptată în Italia: „ Cineva mi-a spus să mă întorc în România”
Citeste si: VIDEO Ce a surprins Igor Cuciuc la mormântul fiicei sale: "Puișorul nostru"- radioimpuls.ro
Anna a luptat să se acomodeze și să se integreze în comunitatea din Italia. Astăzi a ajuns să scrie poezii, să predea, Anna a lucrat într-un spital, a terminat un master și a jucat teatru. Anna visează să își întâlnească familia biologică și își dorește ca în viitor să devină mamă și să își întemeieze o familie.
„Mă gândesc și la mama mea biologică, care a fost prostituată. Nu este un subiect simplu, dar dacă pot aborda aceste subiecte este și datorită dragostei mamei mele adoptive. Sunt probleme dificile și de multe ori nu vorbim despre ele, dar ne simțim diferit, chiar dacă suntem iubiți. Există un cost în spate, un preț pe care îl simți mereu asupra ta. Acesta este adevărul pe care vreau să-l scot la iveală, dându-le lor și mie o voce.”
„Dacă aș avea un partener care și-a dorit, nu neg că mi-ar plăcea. Știu că nu este ușor, astăzi chiar mai greu decât acum 30 de ani. Sunt mulți factori în joc, dar dorința mea a fost întotdeauna și aceasta. Am făcut-o cu părinții mei (a adoptat un copil – n.r.), chiar dacă la distanță, de câțiva ani. Mi-aș dori să pot ajuta pe cineva să se simtă bine”, a povestit tânăra.
