Povestea impresionantă a lui Hatchiko, cel mai credincios câine
Omul și câinele au o legătură specială, o prietenie sinceră, care nu dispare odată cu moartea. Loialitatea și legătura puternică nu au dispărut nici în cazul lui Hachiko, câinele care și-a așteptat aproape zece ani stăpânul să se întoarcă.
Câinele Hachiko a fost mai mult decât un animal de companie. Acesta își aștepta zilnic stăpânul să iasă de la serviciu pentru a merge împreună acasă.
Cine a fost Hachiko
Hachiko s-a născut la data de 10 noiembrie 1923, în apropierea orașului Ōdate din Prefectura Akita. Încă din anul 1924, Hidesaburō Ueno, un profesor la catedra de agricultură a Universității din Tokio, l-a ținut pe Hachikō ca animal de companie. În fiecare dimineață, Hachikō îl însoțea la Gara Shibuya, urmând ca la întoarcerea acestuia de la serviciu să-l aștepte în același loc
Până la data de 21 mai 1925 au mers împreună, până când Ueno nu s-a mai întors seara din călătoria cu trenul, deoarece suferise un atac cerebral la universitate în acea zi.
Hatchiko și-a așteptat stăpânul aproape 10 ani
Profesorul a murit și nu s-a mai întors niciodată în gara unde prietenul său îl aștepta și unde a continuat să-l aștepte, prin mulțimea călătorilor, timp de nouă ani.
Hachikō a fost adoptat de alți stăpâni, însă a plecat mereu de la aceștia, venind mereu la vechea sa casă unde fusese crescut de profesorul Ueno.
Într-un final a realizat că profesorul Ueno nu mai locuia acolo așa că s-a dus să îl caute în gara unde îl însoțise de atâtea ori înainte. În fiecare zi, Hachikō a așteptat întoarcerea stăpânului său, dar niciodată nu și-a mai văzut prietenul printre călătorii coborâți din tren.
Prezența sa zilnică și privirea fixă asupra trenului a atras atenția navetiștilor care observaseră anterior câinele alături de profesorul Ueno. Aceștia i-au adus alimente și l-au hrănit pe durata așteptării sale. Situația a continuat timp de nouă ani, Hachikō apărând zilnic în gară exact în momentul în care trenul sosea în gara Shibuya.
După moartea sa, Hatchiko a devenit simbolul național al loialității în Japonia
În anul 1925, un student al profesorului Ueno a văzut câinele în Gara Shibuya și l-a urmărit până la casa lui Kikuzaboro Kobayashi, fostul grădinar al lui Ueno. Acolo, studentul a aflat informații despre istoria vieții lui Hachikō. La scurt timp după această întâlnire, fostul student a publicat un recensământ documentat al rasei Akita din Japonia.
În urma cercetărilor, existau doar 30 de exemplare de rasă pură, printre acestea aflându-se și Hachikō din Gara Shibuya. Studentul s-a întors frecvent să-l viziteze pe Hachikō și a publicat de-a lungul anilor o serie de articole referitoare la remarcabilul său devotament. Unul dintre articolele publicate în unul dintre cele mai mari ziare din Tokio a plasat câinele în centrul atenției publice
Rapid, Hachiko a devenit un simbol național. Impresia asupra societății japoneze a fost atât de mare încât profesorii și părinții îl foloseau drept exemplu de urmat copiilor cultivând astfel spiritul loialității familiale.
Un artist japonez a realizat o statuie a lui Hachikō
Dezvoltarea rasei Akita a cunoscut un avânt printre crescătorii de animale. Devotamentul legendar al lui Hachikō devenise în Japonia un simbol național al loialității.