Povestea insulei Belina! Nicolae Ceausescu voia sa construiasca aici cea mai mare hidrocentrala din Europa! Ce s-a ales de visul fostului dictator?
Insula Belina, despre care s-a vorbit atat de mult in ultima vreme, dupa ce DNA a inceput urmarirea penala impotriva a doi ministri, are o istorie extrem de interesanta.
Insula Belina, un loc despre care nu s-a vorbit timp de aproape 30 de ani, a revenit in atentia publicului dupa ce DNA a inceput sa cerceteze trecerea acesteia in administrarea unei firme private din Teleorman. Putina lume stie, insa, ca Belina a reprezentat o zona de o importanta uriasa in planurile lui Nicolae Ceausescu. Fostul dictator voia sa construiasca aici, alaturi de bulgari, o mega-hidrocentrala, prin care sa atinga cel mai mare vis al sau: independenta energetica.
La Belina urma sa se construiasca hidrocentrala Turnu-Belene sau Portile de Fier 3.
Nicolae Ceausescu a venit prima oara la Seaca (comuna vecina insulei Belina) in 1978, insotit de 13.000 persoane, de la Rosiori la Turnu Magurele. Se spune ca fostul sef al statului avea o coloana de masini care se intindea pe 6 kilometri si un „comitet de primire” urias. La Seaca, Ceausescu a dat mana cu Jifkov, presedintele Bulgariei, obiectivul fiind acela de a se construi „la comun” hidrocentrala.
Lucrarile au inceput imediat cu un dig urias, care lega Seaca de Belina.
3000 de mucnitori au venit aici din toata tara, iar santierul se intindea pe 300 de hectare. Seaca, astazi o comuna aproape parasita, urma sa se transforme intr-un oras industrial, care deja incepuse sa prinda contur: sute de baraci cu incalzire centrala, curent electric si canalizare si-au facut loc peste noapte pe malul Dunarii.
La vremea aceea, localnicii nici nu visau la asa ceva.
Lucrarile s-au impotmolit prin 1983, fara ca autoritatilor locale sa li se transmita un motiv real. Se spune ca rusii s-au impotrivit acestui proiect, insa, in realitate, Ceausescu a fost nemultumiti ca bulgarii nici nu se apucasera de treaba. Trei ani mai tarziu, Ceausescu a dat ordin ca santierul sa fie reluat.
Dupa Revolutia din 1989, proiectul a murit de la sine, iar „orasul de carton” cum era numit din cauza sutelor de baraci, a disparut peste noapte, furat bucata cu bucata. Asa s-a ales praful de cel mai mare vis al comunistilor.