Povestea unui adolescent din Sibiu: Abandonat de mama la 6 luni, campion olimpic la sah la 15 ani. "Îmi place şahul pentru că te face să gândeşti, iar când joc, sunt în largul meu"
Emanuel Chivoiu are 15 ani si a adunat pana acum peste 30 de diplome, 15 medalii si 8 cupe la concursurile de sah. "Îmi place şahul pentru că te face să gândeşti, iar când joc, sunt în largul meu, spune Emanuel, care a fost abandonat de mama la varsta de 6 luni.
Emanuel avea doar 6 luni cand mama lui biologica l-a abandonat intr-un spital din Sibiu. De aici, baiatul a ajuns la orfelinatul din Medias, unde la gasit familia Cristian.
zâmbind.
Elisabeta Cristian a auzit ca părinţii unei prietene de-ale fiicei lor au luat un copil în plasament ca asistenţi maternali. A zis să încerce şi ea, a făcut o cerere şi, după trei luni, a primit un telefon de la Sibiu.
„Ne-am dus la Sibiu, ne-au dat un nume pe o hârtiuţă şi ne-au spus să mergem la orfelinat la Mediaş, să-l vedem şi, dacă ne place, să-l luăm acasă. Am intrat, era după uşă pătuţul, şi el era blond şi creţ, avea 1 an şi jumătate, şi când am ieşit şi soţul m-a întrebat cum arată, i-am răspuns doar atât: "ca un înger", rememorează femeia zâmbind.
A doua zi, împreună cu soţul, fiica şi fiul au venit la orfelinat cu o maşină încărcată cu de toate, decorată cu jucării, şi l-au luat acasă.
A fost începutul unei poveşti cu lumină, căldură şi dragoste, frumoasă şi pentru toată viaţa.
Printre nenumărate amintiri frumoase despre noua lui familie, Emanuel îşi are una pusă deoparte: cum a început povestea de dragoste cu şahul, o pasiune frumoasă care avea să-i aducă în ani satisfacţii extraordinare. Avea 6 ani şi se plimba cu mama prin Sibiu. La un moment dat, a văzut în Parcul Astra câţiva bătrâni jucând şah.
A vrut să meargă să vadă cum se joacă, iar mama i-a promis că-i arată acasă. Asta a şi făcut, iar micuţul a prins din prima mutările. Apoi, când a început clasa I, cineva a lăsat în clasă bileţele cu numărul de telefon al unui profesor, pentru cei interesaţi să înveţe şah. A început să meargă, iar restul e deja poveste, una în care a strâns, până acum, 30 de diplome, 15 medalii şi 8 cupe la concursuri de profil.
"Îmi place şahul pentru că te face să gândeşti, iar când joc, sunt în largul meu", rezumă Emanuel. Şi asta nu e tot. Băiatul scrie poezii frumoase, este talentat la desen, e pasionat de fotografie şi chiar a realizat, la şcoală, un scurtmetraj.
În vara acestui an, a intrat la Liceul Teoretic "Axente Sever" din Mediaş şi vrea să facă mai departe o facultate de informatică, scrie ziarul Adevarul.
Emanuel avea doar 6 luni cand mama lui biologica l-a abandonat intr-un spital din Sibiu. De aici, baiatul a ajuns la orfelinatul din Medias, unde l-a gasit familia Cristian.
Elisabeta Cristian a auzit ca părinţii unei prietene de-ale fiicei lor au luat un copil în plasament ca asistenţi maternali. A zis să încerce şi ea, a făcut o cerere şi, după trei luni, a primit un telefon de la Sibiu. „Ne-am dus la Sibiu, ne-au dat un nume pe o hârtiuţă şi ne-au spus să mergem la orfelinat la Mediaş, să-l vedem şi, dacă ne place, să-l luăm acasă. Am intrat, era după uşă pătuţul, şi el era blond şi creţ, avea 1 an şi jumătate, şi când am ieşit şi soţul m-a întrebat cum arată, i-am răspuns doar atât: "ca un înger", rememorează femeia zâmbind. A doua zi, împreună cu soţul, fiica şi fiul au venit la orfelinat cu o maşină încărcată cu de toate, decorată cu jucării, şi l-au luat acasă. A fost începutul unei poveşti cu lumină, căldură şi dragoste, frumoasă şi pentru toată viaţa.
Printre nenumărate amintiri frumoase despre noua lui familie, Emanuel îşi are una pusă deoparte: cum a început povestea de dragoste cu şahul, o pasiune frumoasă care avea să-i aducă în ani satisfacţii extraordinare. Avea 6 ani şi se plimba cu mama prin Sibiu. La un moment dat, a văzut în Parcul Astra câţiva bătrâni jucând şah. A vrut să meargă să vadă cum se joacă, iar mama i-a promis că-i arată acasă. Asta a şi făcut, iar micuţul a prins din prima mutările. Apoi, când a început clasa I, cineva a lăsat în clasă bileţele cu numărul de telefon al unui profesor, pentru cei interesaţi să înveţe şah. A început să meargă, iar restul e deja poveste, una în care a strâns, până acum, 30 de diplome, 15 medalii şi 8 cupe la concursuri de profil. "Îmi place şahul pentru că te face să gândeşti, iar când joc, sunt în largul meu", spune Emanuel. Şi asta nu e tot. Băiatul scrie poezii frumoase, este talentat la desen, e pasionat de fotografie şi chiar a realizat, la şcoală, un scurtmetraj. În vara acestui an, a intrat la Liceul Teoretic "Axente Sever" din Mediaş şi vrea să facă mai departe o facultate de informatică, scrie ziarul Adevarul.