E cunoscut faptul ca ardelenii vorbesc rar, moldovenii au vorba dulce, iar oltenii folosesc perfectul simplu. Si bucurestenii se diferentiaza de restul, ei se duc „pa piata”. Insa cum se face ca si primul cuvant ii dau de gol si de unde vin toate aceste diferente?
Adevarul a explicat motivele pentru care dulcele grai romanesc se diferentiaza in functie de zonele tarii.
Explicatia pentru faptul ca bucurestenii „stalcesc” anumite cuvinte este aceea ca „se simt buricul pamantului” si sunt prea grabiti sa spuna corect fiecare cuvant. Asa au aparut expresii precum „pa bune”, sau „pa piata”.
Desi nu ar parea, moldovenii folosesc cel mai curat limbaj romanesc. Ei par sa alinte cuvintele.
Citeste si: Ce sa puneti in geanta de maternitate? Elemente esentiale pentru momentul nasterii- catena.ro
„Or fi moldovenii haiosi pe la televizor, dar, cel putin, acorda corect subiectul cu predicatul. Altii stau mai prost cu gramatica, dar nu am auzit bancuri despre ei pe tema asta. Graiurile nu trebuie sa fie parasite prin inlocuirea cu varianta literara (cea mai ingrijita forma a limbii, a normei supradialectale), pentru ca ele, graiurile, reprezinta o sursa inepuizabila de imbogatire a limbii si trebuie pastrate si cultivate prin toate mijloacele”, spune profesorul de limba romana Teodora Spanu, secretarul literar al Teatrului “Victor Ion Popa” Barlad.
In Oltenia, perfectul simplu este folosit in vorbirea de zi cu zi la toate persoanele. El nu exprima prezentul, ci trecutul recent. Se pare ca numai oltenii si cei care au avut contact cu ei stiu cel mai bine sa conjuge verbele la perfectul simplu, inclusiv la persoana a II-a, spre deosebire de ardeleni si moldoveni, care se incurca mai mereu si spun de exemplu – “eu facusi” sau
„tu facui” etc.Pentru expresiile ardelenesti "no", "tulai" sau "musai", specialistii au gasit putine explicatii. Desi se spune ca ardelenii vorbesc rar, acest lucru nu este confirmat si de cercetariile stiintifice. Celebrul „no”, care exista in discutia fiecarui ardelean, este legat de convietuirea cu comunitatea maghiara.
"Majoritatea cercetatorilor sunt de parere ca la baza limbii romane literare sta acest grai din zona sud-estului Transilvaniei, zona Brasov-Sibiu, cu aceasta impletire de muntenisme si ardelenisme, sa le zicem.
In cea mai mare masura dialectologii si oamenii de stiinta identifica doar un grai crisean, un grai banatean, un grai maramuresean, un grai moldovenesc si graiul muntenesc. Zona noastra are particularitati, dar nu sunt considerate a fi intr-atat de marcante incat varianta care se vorbeste aici sa constituie un grup lingvistic de sine statator. Am imprumutat diversi termeni de la diverse comunitati”, explica Radu Dragulescu, lector universitar doctor la Facultatea de Litere si Arte din cadrul Universitatii „Lucian Blaga” din Sibiu.
