Adevăratul motiv pentru care Nicolae Ceaușescu sărbătorea Ziua Națională pe 23 august
Ziua Națională a României era sărbătorită pe 23 august înainte de Revoluția din 1989, când Nicolae Ceaușescu savura omagiile care îi erau aduse.
Înainte de 1989, Ziua Naţională a României era sărbătorită pe 23 august, în amintirea evenimentelor din 23 august 1944, în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, când România a întors armele şi s-a alăturat Coaliției Naţiunilor Unite în lupta împotriva Germaniei hitleriste. Dacă, după război, era omagiat evenimentul în sine, de la venirea la putere a lui Nicolae Ceaușsescu totul s-a transformat într-o odă la adresa președintelui României. Din 1990, Ziua Națională se sărbătorește pe 1 decembrie, care omagiază Marea Unire din 1918.
Practic, Nicolae Ceaușescu confiscase sărbătoare națională. “În fiecare an, ziua de 23 august a fost marcată prin parade fastuoase, demonstraţii ale Armatei, oamenilor muncii, materiale de propagandă, cântece pioniereşti, marşuri militare sau spectacole omagiale. Pregătite cu câteva luni înainte, activităţile dedicate sărbătorii s-au transformat într-un omagiu adus conducătorului mult iubit, Nicolae Ceauşescu”, a scris Dănuţ Pop, şeful Direcţiei Judeţene Sălaj a Arhivelor Naţionale, care a studiat cum s-a sărbătorit ziua de 23 august de-a lungul timpului.
Citeste si: Fiica lui Valentin Ceaușescu a sărbătorit pe plajă absolvirea Facultății de Arhitectură!
Citeste si: Durere in partea stanga a corpului – cauze si remedii- catena.ro
Citeste si: Bona familiei Ceaușescu a răbufnit. Ce o punea Nicolae să facă în fiecare seară
Citeste si: Ion Ceaușescu, fratele cel mic al lui Nicolae Ceaușescu, a murit la 88 de ani
De 23 august erau defilări grandioase în onoarea lui Nicolae Ceaușescu
“Exacerbarea sărbătorii în Epoca de aur s-a manifestat în special prin defilările grandioase ce se organizau anual de către organele de partid și de stat, la care erau obligați să participe militarii, gărzile patriotice, oamenii muncii, scoși din producție, angajații din instituții, artiști, instructori culturali, ansambluri folclorice, detașamentele de elevi PTAP (Pregătirea Tineretului pentru Apărarea Patriei), studenți, pionieri, şoimii patriei.”, a mai explicat Dănuț Pop.
„Erau trasate sarcini de partid pentru realizarea unor adevărate regii și scenarii, care alegorice, dansuri tematice, costume, purtate de tineri sau sportivi, coloanele de defilare fiind alcătuite inclusiv din muncitorii întreprinderilor din oraş și angajații din diferite sectoare de activitate, purtând tablouri cu portretele ”conducătorilor iubiți” Nicolae şi Elena Ceauşescu, pancarte cu diferite lozinci, steaguri roşii şi tricolore, eşarfe și flori.Lor li se adăugau corurilor reunite ale cadrelor din învăţământ, veteranilor de război, întreprinderilor din oraş, recitalurile grupurilor vocale, soliști de muzică populară.”, s-a mai relatat despre ziua de 23 august.
Ziua de 23 august era organizată până la cel mai mic detaliu
„Pregătirile pentru defilare începeau cu multe luni înainte, întotdeauna printr-o ședință mare ce avea loc la ”județeana de partid”, unde erau convocați președinții BOB (biroul organizației de bază), responsabilii cu probleme de propagandă, primarii, directori de instituții, ai unităților de învățământ, secretari UTC etc. Apoi aceștia transmiteau în teritoriu ”sarcinile de partid”, având obligația de a organiza în detaliu întreaga defilare. Din data de 1 august începeau repetițiile, astfel încât pasul de defilare să fie cât mai uniform, iar momentul trecerii prin fața tribunei oficiale să fie perfect! Exista o reală competiție între întreprinderile ce defilau, fiecare încercând să se remarce fie prin costumație, fie prin pancartele ce le purtau.”
„În mentalul colectiv seminificația acestor defilări se păstrează și este valorizată în raport cu vârsta și funcția persoanelor implicate. În marea lor majoritate, cei care au participat la defilări, se află azi la vârsta senectuții, deci acei ani sunt priviți cu nostalgia amintirilor tinereții pierdute. Iată câteva mărturii orale: ” era foarte frumos, eram tineri, defilam iar apoi eram liberi și mergeam la bere și mici…”. ”Eram tineri, fără prea multe griji şi încet-încet ne-am obişnuit cu astfel de manifestări propagandistice. La un moment dat, chiar începuse să ne placă. Era o distracţie generală”, s-a mai dezvăluit despre Ziua Națională a României în comunism.
Partenerii nostri
radioimpuls.ro
Adriana Iliescu a dezvăluit ce pensie are la 86 de ani după o viață dedicată învățământului: ”Nu ne plângem”
gandul.ro
Ce a făcut Lucian din Pașcani, după ce a găsit un PORTOFEL cu 500 € pe o stradă din Italia
Te-ar putea interesa si
