Sfântul Andrei. Ce să nu faci în această zi. Credincioșii îl prăznuiesc, luni, pe Sfântul Apostol Andrei, creștinătorul neamului românesc. De mai mulți ani, ziua de 30 noiembrie este sărbătoare națională.
Sfântul Andrei a murit ca martir, fiind răstignit pe o cruce în formă de X, numită „Crucea Sfântului Andrei”Sfântul Andrei 2020. Sfântul Apostol Andrei a fost înscris în calendarul Bisericii Ortodoxe Române cu cruce roşie încă din 1995, iar în 1997 Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române l-a proclamat pe Sfântul Andrei Ocrotitorul României.
Ajunul sărbătorii de Sfântul Andrei este asociat cu obiceiuri și superstiții legate de apariția strigoilor, farmece, ghicirea ursitului și a vremii.
În noaptea de Sfântul Andrei, se spune că hotarul dintre cele văzute şi cele nevăzute dispare, iar momentul este propice pentru unele practici de prospectare a viitorului. Acum există riscul de apariție a strigoilor, spirite ale celor morţi, care, din diverse motive, n-au mai ajuns pe tărâmul de dincolo şi care, în această noapte, devin periculoase, distrugătoare, aducând calamităţi, boli şi nefericire.
Citeste si: Tradiții și obiceiuri de Sfântul Andrei. De ce se pune grâu la încolțit în această zi
Începând de la Sfântul Andrei și până la Crăciun, femeile nu mai ţes şi nici nu mai torc, ca să nu stârnească mânia Maicii Domnului.
De sfântul Andrei nu se piaptănă şi nu se coase şi, de asemenea, de Sfântul Andrei nu se dă împrumut ori în dar căci vei păgubi.
Citeste si: Ce cantitate de lapte consuma un bebelus? Tabel cantitate lapte bebelusi- catena.ro
În multe locuri, gospodinele atârnă de Sfântul Andrei cununi de usturoi ori ung porţile, uşile şi geamurile, dar şi coteţele animalelor, cu usturoi zdrobit pentru a preveni pătrunderea duhurilor rele. Usturoiul va fi folosit de-a lungul anului ca tratament pentru diverse boli, ca mijloc de protecţie faţă de duhurile malefice.
Sfântul Andrei 2020. Ca mijloace de protecţie faţă de strigoi se mai folosesc firimituri de pâine împrăştiate în curte- pentru ca duhurile să nu intre în casă după mâncare- şi candele aprinse lângă icoane. Animalelor din gospodărie li se pune în hrană busuioc sfinţit şi în apă agheasmă. De asemenea, se descântă droburi de sare, care se îngroapă sub grajd, pentru a fi scoase la suprafaţă de Sfântul Gheorghe (23 aprilie), fiind folosite la hrana animalelor, tot pentru a le proteja de duhuri rele.
Ajunul sărbătorii de Sfântul Andrei este asociat cu obiceiuri și superstiții legate de apariția strigoilor, farmece, ghicirea ursitului și a vremii
În noaptea Sfântului Andrei, oamenii aduc în casă crenguţe de vişin, le pun în apă şi, dacă înfloresc până la Crăciun, vor avea un an bogat. Un alt mijloc este semănarea de grâu în mici vase sau folosirea a 12 cepe (pentru cele 12 luni ale anului) lăsate în pod până la Crăciun- cele stricate sunt semn de lună ploioasă, cele încolţite sunt semn de bogăţie.
Citeste si: Cea mai puternică rugăciune de Sfântul Andrei
În enumerările apostolilor, Sfântul Andrei este menţionat mereu între primii patru. Tradiţia Bisericii arată că, după Înălţarea lui Hristos la cer şi după Cincizecime, apostolii au tras la sorţi şi au mers în toată lumea pentru propovăduire.
Acestui Întâi chemat, Sfântului Andrei, i-au căzut sorţii să meargă în Bitinia, Bizantia, Tracia şi Macedonia, cu ţinuturile din jurul Mării Negre, până la Dunăre şi Sciţia (adică Dobrogea noastră) şi până în Crimeea.
Citeste si: VIDEO Ce a surprins Igor Cuciuc la mormântul fiicei sale: "Puișorul nostru"- radioimpuls.ro
După ce a predicat în cetăţile din Sciţia Minor, locuite de greci, romani, geto-daci, s-a îndreptat spre Sud, ajungând în ţinuturile greceşti, unde pe mulţi păgâni şi închinători la idoli i-a adus la dreapta credinţă şi la cunoaşterea lui Hristos.
Ajungând în oraşul Patras, a murit ca martir, fiind răstignit pe o cruce în formă de X, numită „Crucea Sfântului Andrei”
Locul în care tradiţia populară românescă susţine că a trăit şi a creştinat Sfântul Apostol Andrei este cunoscut astăzi sub numele de Peştera Sfântului Andrei, situat în apropierea localităţii Ion Corvin din judeţul Constanţa. Peştera se găseşte la mai puţin de doi kilometri de “Cişmeaua Mihai Eminescu” şi la aproximativ patru kilometri de şoseaua Constanţa- Ostrov, fiind clasată ca monument istoric.
În timpul stăpânirii otomane, peştera a fost uitată, prin 1943 a fost redescoperită de preotul Constantin Lembrău, împreună cu avocatul Ion Dinu, pentru ca în 1944 peştera să fie resfinţită şi redată cultului, prin construirea unei turle şi a unui zid de protecţie. A căzut în uitare până după 1989, când s-au reînceput lucrările de dezvoltare a ansamblului monahal, care continuă şi în prezent.
