Florin si Alexandra nu au mai spus demult cuvantul "mama". Cea care le-a dat viata, si-a luat lumea in cap. Langa ei sunt bunicii, oameni sarmani, trecuti de 60 de ani, care lucreaza cu ziua pe unde apuca. Stiu ca nepotii ii au doar pe ei.
„Eu dorm cu copiii aici. Am vopsit, dar curgea apa. Si aici doarme el singur si eu aici cu copiii”, spune bunica lor.
Afara este frig, dar copiii nu baga de seama. Florin are 4 ani. S-a invatat cu ghetele prea mari pentru piciorusele lui. E fericit ca are cu ce se juca.
Intrebata ce si-ar dori de la Mos Craciun, raspunde: „O papusa, un trenulet si dulciuri”.
Cei doi frati s-au obisnuit sa se multumeasca cu putin. Bunica plange intr-un colt de cate ori se uita la nepoti. Isi aduce aminte de baiatul ei, dus pe lumea cealalta. O doare sufletul ca oricat ar munci nu le poate oferi mai mult.
IOANA STANCIU: „Of, Doamne ca il am pe baiatul asta seamana cu baiatul meu intreg si am zis Doamne de ce sa ii dau la stat. Ca ma oftic daca dau copiii la stat. Eu nu dau copiii la stat”.
In casa saracacioasa, dar curata bunicii si nepotii string din dinti si merg mai departe.