Solstiul de vara. Traditii si superstitii. Noaptea de Sanziene, invaluita in mister si magie
Solstiţiul de vară reprezinta cea mai lungă zi a anului, marcand venirea verii din punct de vedere astronomic.Acesta are loc de obicei pe data de 21 iunie,exceptie facand anii bisecti, cand solstitiul de vara are loc in ziua de 20 iunie.Dupa aceasta data, durata zilei va incepe sa scada, iar a noptii sa creasca, timp de 6 luni, pana pe data de 21 decembrie, cand are loc solstitiul de iarna. Ca urmare vom avea ziua cea mai lunga si noaptea cea mai scurta a anului.
Energia solstiţiului de vara este considerată a fi o forţă ce stârneşte pasiune, vitalitate, creativitate şi belşug, scrie diane.ro.Inca din cele mai vechi timpuri oamenii credeau că magia practicată în timpul solstiţiului de vara are darul de a materializa dorinţe sau aspiraţii aparent imposibile.
Din Antichitate, solstiţiul de vara era o vreme a purificării prin apă şi foc, un timp când practicile magice deveneau potente iar spiritele pământului şi cerului păşeau printre oameni.In
acesta perioada zânele şi vrăjitoarele erau mai prezente decât în orice altă perioada a anului. Peste câmpuri erau purtate torţe în scopul îndepărtării bolilor din grâne, iar vitele erau trecute prin foc pentru a se izgoni făpturi asemănătoare vampirilor, care îşi făceau culcuş între coarnele lor. Uneori, o roată aprinsă, reprezentând soarele, era rostogolită de pe un deal, focuri mari fiind aprinse la răspântii sau la marginea apelor stătătoare.
Pentru celţi, anul nou începea atunci când vechiul dragon era ucis şi apărea un alt, nou dragon. Druizii, preoţii din regiunile celtice, sărbătoreau Alban Heruin- Lumina ţărmului, solstiţiul de vara, situat la jumătatea intervalului de timp dintre echinoxul de primăvară- Albam Eiler,Lumina pământului şi echinoxul de toamna, Alban Elfed,Lumina apei.
Acest festival al miezului de vara celebra apogeul Luminii, simbolizat uneori prin încoronarea "Regelui Stejar", zeul creşterii anului.
Numit şi Litha"sau Ziua miezului de vară, solstiţiul de vară era celebrat în mod tradiţional prin ospeţe în păduri, jocuri şi mari focuri de tabără.
În China antică, ceremonialul solstiţiului de vara constă intr-o sărbătoare dedicată pământului, forţei feminine şi pricipiului Yin. În mod complementar, solstiţiul de iarnă era rezervat sărbătoririi cerurilor, forţei masculine şi principiului Yang.
În Roma antică, festivalul Vestalia,celebrat intre 7 si 15 iunie era dedicat zeiţei române a căminului, Vesta.
În această perioada femeile măritate aveau voie să între în templul zeiţei, în restul anului el putând fi frecventat numai de fecioarele vestale.
În vechea Galie, celebrarea solstiţiului de vara era denumită Sărbătoarea lui Epona, după numele unei zeiţe a cailor (portretizata ca o femeie călărind o iapă), personificând fertilitatea, independenţa şi agricultură.
Străvechii păgâni din Europa (triburile celtice, slave sau germanice), sărbătoreau solstiţiul de vara cu focuri de tabără.
Noaptea solstiţiului era specifică festivalurilor focului şi magiei de dragoste, oracolelor iubirii şi divinaţiei. Se credea că lanurile de cereale se vor înalţa la fel de mult ca şi înălţimea la care săreau peste foc cuplurile de îndrăgostiţi.
Prin intermediul puterilor magice ale focului, fetele îşi ghiceau viitorii soţi şi, prin aceleaşi mijloace, erau alungaţi demonii şi spiritele rele. O altă funcţie a focurilor de tabăra era aceea de a stimula energia soarelui, astfel încât aceastăa să rămână puternică de-a lungul restului verii, garantând obţinerea unor recolte bogate.
In străvechea Suedie, un arbore era înălţat şi decorat în fiecare aşezare in timpul solstitiului de vara. Sătenii dansau în jurul lui, iar fetele şi femeile se îmbăiau într-un râu, ritualul având menirea de a aduce ploaia peste câmpuri.
În ţările europene, după convertirea la creştinism, s-a înrădăcinat tradiţia sărbătoririi zilei Sfântului Ioan Botezătorul în ziua de 24 iunie. Dacă alţi sfinţi sunt celebraţi în ziua morţii lor, Ioan Botezătorul este omagiat în ziua naşterii lui.
Această sărbătorire este fixată la câteva zile după solstiţiul de vară, la fel cum Crăciunul a fost stabilit la câteva zile după solstiţiul de iarnă. Se spune că aşa cum Ioan l-a precedat pe Iisus, la fel solstiţiul de vara îl anunţă pe cel de iarnă.
La români, solstiţiul de vara este apropiat şi legat de sărbătoarea Sânzienelor, marcată, la fel ca şi naşterea Sfântului Ioan Botezătorul, de ziua de 24 iunie.
Sânzienele sunt făpturi magice, aeriene şi silvice, care îşi fac apariţia pe pământ în noaptea dintre 23 şi 24 iunie şi au darul de a aduce vindecare oamenilor, parfum şi însuşiri de leac florilor, belşug în câmpii şi fertilitate animalelor. Considerate, în general, drept nişte zane bune, ele generează şi efecte adverse, pentru a-i pedepsi pe oamenii păcătoşi.
Noaptea de Sânziene este înconjurată de o aură de mister şi magie, fiind favorabilă vrăjilor şi descântecelor de dragoste. Coroniţele de Sânziene lăsate noaptea afară puteau asigura fetele că vor face nuntă în vara, în cazul în care erau găsite dimineaţă acoperite de rouă. Florile culese de Sânziene, aşezate sub pernă în noaptea din 23 spre 24 iunie, le puteau ajuta pe fete să îşi vadă în vis viitorul soţ, scrie Romania TV.Net
Talismanul de aur
Un ritual specific solstiţiului de vară constă în transformarea unei bijuterii de aur într-un talisman norocos. Pentru acesta se poate folosi orice fel de obiect din aur, nu doar bijuterii. Cu o zi inaintea solstitiului, obiectul de aur se pune intr-un vas rezistent la foc, plin cu ierburi uscate(cimbru, rozmarin, salvie, lavanda, musetel, sunatoare) care reprezinta elementul pamant.
În zorii zilei solstiţiului de vară, se scoate obiectul de aur dintre ierburi, după care este cufundat rapid într-un vas cu apă curată şi este trecut cu iuţeala prin flacăra unei lumânări galbene sau aurii. În acest fel, bijuteria este purificată cu elementul focului. Cu flacăra de la lumânare, se dă foc ierburilor uscate din vas, lăsându-le să ardă şi să îşi împrăştie aromele.
De la mijlocul zilei şi până la apus, se lasă obiectul de aur afara, într-un loc sigur, astfel încât să fie sub lumina soarelui. Seara din ziua solstiţiului este timpul potrivit pentru a infuză norocul şi energiile pozitive în bijuteria de aur. Ea se ţine strâns într-o mâna, iar practicantul magiei îşi închide ochii şi se concentrează asupra dorinţei cele mai arzătoare, apoi îşi pronunţă dorinţa cu glas tare, de 3 ori.
La final, se recită următoarele cuvinte: "Fii vrăjit şi legat, cu noroc, dragoste şi lumina; belşugul să se reverse şi energiile să străluce. Aşa să fie!". Pentru a-şi manifestă eficientă, obiectul de aur trebuie să fie mereu purtat sau ţinut aproape de către posesor.
