Un deputat USR a fost invalid și nevăzător timp de o zi/ Filip Havârneanu: ”Am înaintat într-un cărucior rulant, ca să înțeleg că fiecare treaptă este o provocare”
Filip Havârneanu, un deputat USR a participat la un atelier de conștientizare din cadrul Caravanei USR Dizabilități, care l-a transformat într-un om cu diverse deficiențe.
Filip Havârneanu, un deputat USR a participat la un atelier de conștientizare din cadrul Caravanei USR Dizabilități, care l-a transformat într-un om cu diverse deficiențe.
Filip Havârneanu, deputat USR și reprezentant al orașului Iași în Parlamentul României, a experimentat cum arată o zi din viața unui om cu diverse deficiențe motorii, de auz și de vedere. Filip a povestit tot ce a simțit într-o postare pe pagina lui de Facebook.
”Am circulat legat la ochi, ca să înțeleg întunericul permanent”
”Am fost și invalid, am rămas și fără auz, am fost și nevăzător și în căutare de ajutor.
Nu am fost pregătit nicio clipă, cu adevărat, pentru experiența de a depinde de altcineva. A telierele de conștientizare din cadrul Caravanei USR Dizabilități m-au transformat într-un om pe care îl vedem zilnic pe stradă, chinuindu-se ca să urce o bordură, ca să înțeleagă un semn, ca să caute un loc de siguranță, ca să ajungă pur și simplu, înapoi, acasă. Am circulat legat la ochi, ca să înțeleg întunericul permanent din viața celor care își mai pot folosi doar simțul tactil.
Am înaintat într-un cărucior rulant, ca să înțeleg că fiecare treaptă este o provocare, când doar mâinile te mai ascultă”, a scris deputatul în postare.
”Am privit în jur, cu urechile complet astupate, ca să înțeleg că limbajul corpului este instrumentul oamenilor care poate nu au auzit niciodată vocea mamei și nici muzica la un concert. Am încercat să mănânc în negură, să merg acolo unde nu cunosc că trebuie să ridic talpa de pământ, să mă exprim folosind alfabetul Braille, am încercat să îmblânzesc un cărucior, am încercat să fiu
în locul semenilor mei care nu au cedat condiției lor, pentru că au forța de a răzbate în greu și de a inspira deopotrivă. Mi-am dat seama că trecem adesea pe lângă ei și nu le oferim suficient. Nici atenție, nici suport. Administrațiile din România, unele, destul de multe, ignoră implementarea unor măsuri care să scutească de efort persoanele cu dizabilități. Mi-am amintit de lunile în care, în urma accidentării mele, am fost imobilizat și încercam să mă acomodez cu ideea că nu voi mai putea merge singur niciodată.
Am trecut printr-un coșmar și apoi printr-o minune”, a mai adăugat Filip Havârneanu.
”Ar trebui să creăm soluții perfecte pentru cei care au nevoie să se simtă întregi”
În urma experimentului, deputatul USR a simțit și a înțeles cât de greu este să depinzi de altcineva, spunând că această caravană a venit ca un manifest.
În urma experimentului, deputatul USR a simțit și a înțeles cât de greu este să depinzi de altcineva, spunând că această caravană a venit ca un manifest.
[Sursa foto: Filip Havârneanu - Facebook]
”Am înțeles cât de stigmatizat poți fi într-o comunitate, pentru că ești diferit, pentru că arăți altfel, pentru că nu ai aceleași abilități și cât de absentă poate fi totuși societatea, atunci când ai nevoie să fii văzut și acceptat. Am simțit cum se dărâmă psihicul, atunci când brusc trebuie să anulezi toate planurile și să înveți o viață nouă, despre care nu cunoști mai nimic. Această caravană a fost poate un manifest despre renunțare la egoism, despre a realiza că, deși persoanele cu dizabilități sunt în câmpul nostru vizual obișnuit, nu ne putem obișnui cu suferința lor ca
și când s-ar estompa de la sine. Nu putem admite că se vor descurca ele cumva, fiindcă au învățat să inventeze. Ele nu sunt așa pentru că au ales, ci pentru că li s-a întâmplat și într-o lume avidă de perfecțiune, ar trebui să creăm soluții perfecte pentru cei care au nevoie să se simtă întregi, pentru cei care nu văd, dar vor să fie văzuți, pentru cei care nu aud, dar au nevoie să se facă auziți.
Mai întâi de toate, te lupți cu sentimentul de singurătate și abandon”, a precizat Filip Havârneanu.
”Am fost și invalid, am rămas și fără auz, am fost și nevăzător și în căutare de ajutor. Am simțit și nepriceperea mea și involuntar, rușine, am simțit că n-o să pot trece un prag sau că dacă aș trăi tot restul vieții fără să văd un pic de soare, aș fi devastat. Și tot atunci, am simțit pe umăr mâna unui coleg care a traversat toate astea, cu îndârjire și speranță, cu regăsire de sine și am înțeles că e despre curaj. Și curajului acesta clădit din frici învinse, trebuie să i se deschidă căi pentru ca noi, cei care repetăm voioși până la poza perfectă, să construim punți de durată. Căci nu e despre noi și ei, ci despre onoarea asta de a putea fi om lângă om, oricând, oricum”, a scris în postare deputatul USR.
