Neagu Radulescu nu este un scriitor "comercial", dar este un nume cu rezonanta, cu o cariera care nu poate fi ignorata. Viata personala a protagonistului nostru a fost monopolizata de o femeie care i-a cucerit inima inca din tinerete.
Muza barbatului se numea Elodia, fara nicio legatura cu avocata care a disparut si a fost personajul principal al unui adevarat serial la "raposatul" post OTV. Ei bine ei, Elodiei, Neagu Radulescu i-a dedicat cateva cuvinte emotionante pe care si le-a dorit gravate si pe piatra lui funerara." ELODIEI- prima floare a adolescentei mele studentesti si mama celei mai bune fete din lume- DANA-precum si tuturor naivilor care cred in existenta absurda a unui zeu al norocului dedic intreaga mea creatie", este mesajul de la locul de veci al scriitorului.
Neagu Rădulescu (26 decembrie 1911- 3 februarie 1972) a fost un scriitor de proză românească, grafician şi caricaturist. Născut la Bucureşti, părinţii lui au fost Petru Rădulescu, de profesie funcţionar, şi mama Ecaterina, balerină. A urmat şcoala primară "Sfântul Iosif" şi Colegiul Naţional Sfântul Sava din oraşul natal, apoi Facultatea de Litere şi Filozofie a Universităţii Bucureşti (1931-1936). Debutul editorial a avut loc în revista Liceului "Sf. Sava", în anul 1927.
Citeste si: Greutate si inaltime copii in functie de varsta- catena.ro
Publicaţii în care au fost incluse articole semnate de Neagu Rădulescu: Cronica, Facla, Viaţa literară and Reporter şi Reporter, iar după lovitura de stat de la 23 august 1944, a publicat în România literară, Luceafărul şi Tribuna.
In anul 1931, a fondat revista XY.Literatură şi artă, cu colaborările lui N. Crevedia, Ilarie Voronca, Andrei Tudor, Mircea Streinul, Vasile Voiculescu, Anton Holban, T.T. Branişte, cu eseuri de C. Noica şi V. Bârna, cu cronici literare de Oct. Şuluţiu. Acest lucru a fost urmat în 1933 de Herald, un buletin literar editat împreună cu Miron Suru. Au contribuit la această din urmă publicaţie: [Eugène Ionesco]], Eugen Jebeleanu, Emil Botta, Vasile Voiculescu şi Anton Holban. [1]
Între 1931-1932, Neagu Rădulescu frecventează Cenaclul Sburătorul, citeşte proze şi prezintă caricaturile tuturor participanţilor. Este remarcat de Eugen Lovinescu în Istoria sa (1937), pentru fantezie, umor şi pitoresc. În 1941, G. Călinescu îl plasează pe urmele lui Anton Bacalbaşa pentru umorul lui cazon şi în siajul lui G.M. Zamfirescu pentru descrierea mahalalei.
