In articol:
- Singura legătură cu lumea: barca. Locul din Delta Dunării unde localnicii călătoresc cu barca
- Mila 23, localitatea dintre ape în care timpul trece altfel
Aici, la capătul unor canale pierdute parcă într-un labirint, mai găsești încă oameni, adunați la un loc, pe câte o bucată de pământ. cu fețe arse de soare, brăzdate de vânt și mâini bătătorite de muncă, își duc viața simplu...
Singura legătură cu lumea: barca. Locul din Delta Dunării unde localnicii călătoresc cu barca
Așa s-au născut și tot așa au îmbătrânit, făcând naveta pe labirintul Dunării. Fie iarnă sau vară, că e caniculă sau îngheț, sunt nevoiți ca măcar o dată pe săptămână să meargă până la Tulcea pentru provizii și se întorc apoi cu barca încărcată.
Barca e singura lor legătură cu lumea, ne spune Victor, lipoveanul care ne este ghid spre Mila 23.
Victor s-a născut aici și ar putea naviga pe aceste canale și cu ochii închiși. E raiul lui pe care n-a putut să-l părăsească vreodată și în care îl știe și vântul și apele.
Victor și soția sa, Daniela, sunt printre puținele familii de tineri rămase în Mila 23, unde mai sunt vreo 450 de suflete. Ea e învățătoare la școala din sat și în timpul liber se ocupă de pensiunea familiei.
Au pariat pe tradiție, pe frumusețea locului, pe unicitatea lui și dacă la început le-a fost greu, în timp au reușit să le arate străinilor minunea Deltei.
Odată ajunși aici, turiștii descoperă o altă lume, una pierdută parcă în timp, pe care Daniela încearcă să o scoată la lumină, să strălucească.
Rușii lipoveni au ajuns aici cu secole în urmă. Au pornit pe calea apelor după ce au plecat din Rusia Țarilor, în căutarea unui loc unde să-și mărturisească în pace credința. Au luat cu ei crucile, Evangheliile, hainele tradiționale și cântecele. Acum, în lumina caldă a asfințitului, Daniela reface drumul pe apă al strămoșilor ei.
Mila 23, localitatea dintre ape în care timpul trece altfel
Aici, în lumea dintre ape, timpul se măsoară altfel, între răsărit și apus, un rai binecuvântat în care viața curge precum apa Dunării.
Într-o casă de chirpici acoperită cu stuf, precum un muzeu viu, o găsim pe Vera Agache. E printre puținii oameni din sat care au mai ținut de tradiție și tot ce înseamnă ea.
Hainele spun și ele o poveste, așa cum o face și casa.
Citește și: "Călătoresc singură peste tot în lume, dar în aceste 4 țări am crezut că o să pățesc ceva rău"
Printre vorbe și povești, Vera Agache își găsește timp să ne facă o pâine lipovenească și o plăcintă gustoasă. Le gustăm în curte, cât mai depănăm niște amintiri despre vremurile apuse.
Citeste si: VIDEO Ce a surprins Igor Cuciuc la mormântul fiicei sale: "Puișorul nostru"- radioimpuls.ro
Aici a stat viața întreagă, între ape, și nici nu mai știe când a fost plecată ultima data din sat.
La loc de cinste femeia păstrează fotografiile care îi aduc aminte de vremurile bune de aici din Mila.
De multe ori, însă, oamenii din Mila 23 sunt la mila Lui Dumnezeu. Le lipsesc multe, dar s-au învățat cu asta.
La biserica din sat nici preotul nu mai vine, se plâng oamenii. Locul lui este ținut de dascăl, un tânăr care s-a întors de curând din Italia ca să-i slujească Lui Dumnezeu pe plaiurile sale natale.
Petrică recunoaște că printre străini se simțea departe de ai lui, dar mai ales de Dumnezeu. Acum e tot singur în biserică, dar îl simte pe Dumnezeu alături în fiecare rugăciune citită din cărțile îngălbenite de vreme.
Numai el știe să descifreze buchea cărților cu vechile cântări bisericești uitate parca din altă lume.