O lume străveche se trezește la viață, în ecoul unui sunet metalic ce răsună în zorii zilei, de pe o culme de munte… E barosul greu, de oțel, al lui Badea Simion… E brațul puternic al ultimului meșter din Munții Gilăului, care înduplecă tăria fierului la foc și nicovală.
Badea Simion, ultimul fierar din Apuseni
[Sursa foto: Asta-i România]Suntem în cea mai înaltă așezare din România, într-o dimineață friguroasă care anunță venirea iernii. Am nimerit parcă într-o lume desprinsă din cu totul alte timpuri, într-un un sat care te farmecă prin frumusețea peisajelor și mai ales prin bunătatea oamenilor.
„- Unde suntem aici?
- Suntem în localitatea Măguri, din comuna Măguri-Răcătău, suntem la aproximativ 1.200
Citește și: VIDEO- Bătrânețea în pași de dans. Seniorii din Capitală pot beneficia de lecții gratuite de dansuri latino
„Am ajuns fierar datorită faptului că am fost urmașul unor meseriași care practicau fierăria. Bunicul meu, Dranda Veselia Florii, care a plecat dintre noi în 1957, când m-am dus eu pe clasa I la școală. A avut vreo 11 copii bunicul meu, tata, 2 feciori și vreo 3 fete, majoritatea născuți pe timpul Austro-Ungariei”, a spus fierarul.
Badea Simion e ultimul fierar rămas pe meleagurile astea. Numai el mai știe secretul fierului îmblânzit.
Până nu demult, fierari ca el se găseau în fiecare sat, pentru că era nevoie de ei în gospodărie, la roțile căruțelor, la potcoavele cailor și ale boilor, și la tot felul de unelte de lucrat pământul.
De când cu apariția tractoarelor și a uneltelor făcute pe bandă rulantă, nimeni n-a mai avut nevoie de fierari, ne spune bătrânul.
Aici, în atelierul lui arhaic, e o lume întreagă, uitată, trecută, pe care bătrânul o readuce la viață cu fiecare sunet de ciocan bătut în nicovală.
În cămăruța asta în care nu găsești nicio unealtă electrică, Badea Simion lucrează totul „de mână”, cu scule vechi, ca pe vremuri.
Munca unui fierar
Citeste si: Durere in partea stanga a corpului – cauze si remedii- catena.ro
„Uitați, aici am o mașină de găurit. Asta e de la un fost fierar de pe lângă Cluj, e adusă din Ungaria, de pe timpuri, e de pe vremea Mariei Terezia la Viena și Budapesta. E foarte bună”, a mai spus Badea Simion.
Până și cărbunii sunt făcuți de Badea Simion, care ne explică că focul trebuie să ajungă la 1.000 de grade Celsius dacă vrei să îmblânzești fierul. Apoi, se pune pe treabă. Începe să făurească un set de potcoave, pe care le va vinde la preț de nimic. Și asta după ore de muncă grea!
Și parcă Dumnezeu i-a ascultat dorința bătrânului, ca la ușa atelierului se și trezește cu câțiva vecini.
Într-un atelier tradițional de „căoacie”, pe lângă forță și mâini dibace, ai neapărat nevoie de… ureche muzicală ca să iasă treabă bună! Așa se face că în timp ce tinerii lovesc cu toată puterea fierul abia scos din foc, Badea Simion ține ritmul bătând în nicovală.
După 50 de ani de meserie, meșterul nu mai are nevoie să măsoare copitele animalului ca să știe mărimea potcoavei. E suficient să îi vadă urma lăsată pe pământ!
E încă una dintre tainele care se pierd, de care copiii noștri nu vor mai ști. E o frântură de viață autentică pe care ar trebui să o păstram cum știm mai bine.
„- În general, prin Apuseni satele, comunele se depopulează.
- Aici ce se întâmplă?
- Aaa, e grea viața! E grea viața pentru că aici iernile țin 6 luni. În zonă nu se face nimic în afară de cartofi și iarbă. Deci oamenii trăiesc din creșterea animalelor. Dar de generații, de sute de ani de când sunt aici, s-au obișnuit. Există o depopulare a comunei, dar nu așa de accentuata ca în alte comune din zona de câmpie, cum spun localnicii aici. Au rămas oamenii și a rămas și tineret aici, în sat, pentru că au accesat diferite măsuri pe creșterea animalelor, proiecte europene și atunci au preferat să rămână acasă”, a mai explicat primarul localității.
Alexandru Livescu de fel nu e de-al locului, dar iubește acești munți și oamenii lor, ca și cum s-ar fi născut aici. În timp, localnicii au început să îl cunoască, să vadă cum gândește și ce e în stare să facă. Până la urmă, l-au îndrăgit atât de mult încât l-au ales primar.
Citeste si: VIDEO Ce a surprins Igor Cuciuc la mormântul fiicei sale: "Puișorul nostru"- radioimpuls.ro
„Sunt mai multe lucruri specifice acestei zone. În primul rand, tăria de caracter a oamenilor, eu vorbesc ca un om care a venit ca un străin aici și 2-3 ani mi-a fost foarte greu până am fost acceptat de ei. În primă fază, sunt circumspecți, dar dacă văd că vrei să faci lucrurile bune, te primesc între ei și in familia lor ca și cum ai fi unul de-al lor”, a mai explicat primarul.
„Cel mai mult îmi place că sunt măgurean! Satul nostru e un sat renumit, pentru că la noi au fost oameni foarte harnici, ambițioși și când erau petreceri și cineva nu era în regulă era și bătut! Se apărau, nu prea se lăsau păcaliți de alții”, a mai spus Badea Simion.
Citește și: VIDEO- Moș Nicolae, tot mai bogat. Ce cumpără românii pentru a pune în ghetuțe?
E la zi cu tot ce se întâmplă în lume și se întreabă cum am ajuns să trăim asemenea vremuri tulburi, cum de la o zi la alta, deznădejdea sapă tot mai adânc în sufletele noastre.
„- Cum vi se par tinerii din ziua de astăzi?
- Să știi că nu-s proști! Dar munca a cam ieșit. Acum e altă metodă de a câștiga existența. Când am lucrat eu... Du-te, Simioane după vaci, Simioane du-te adu lemne, adu și oile! Aveam o gospodărie! Și toți, nu numai noi! Asta i-a ținut pe măgureni! Gospodăria și plăcerea de a avea! Acum e plăcerea de a primi! Aici e problema”, a mai spus meșterul.
Potcoavă încinsă în foc, prelucrată de Badea Simion
Atât de dârji și harnici sunt măgurenii, că prin anii 80 și-au băgat singuri apa curentă! Ei au cumpărat conductele, ei au săpat dintr-un cap în celălalt al satului! Poate că de aceea lui Badea Simion nu îi pasă că statutul de Tezaur Uman Viu nu îi aduce absolut niciun folos.
Tot ce-și dorește Badea Simion e să fie sănătos, să mai poată bate fierul măcar câțiva ani. Se roagă lui Dumnezeu să aibă grijă și de el și de lumea asta pe care nu o mai înțelege.
„Dorința mea... aș vrea să am sănătate, minte și să ne comportăm ca oamenii! Pentru că, cum e peste tot, prietenia s-a răcit și la noi. Înainte eram foarte mari prieteni și ne iubeam. Regrete nu prea am că, mulțumesc lui Dumnezeu, m-a ajutat de m-am întreținut. Speram la niște timpuri bune, speram să nu se prostească omenirea asta care, văd că e cam razna ”, a concluzionat Badea Simion.
