Valentin Fotescu, preot, ne învață despre cum trebuie să decurgă ralația celor mici cu credința. Când este indicat să îi vorbim copilului despre Dumnezeu?
Când vorbim copiilor de Dumnezeu[Sursa foto: Captură Știrile KANAL D]Vine un moment în viața de părinte în care trebuie să le vorbim copiilor despre Dumnezeu. De la lucruri simple, precum închinatul sau rugăciunea de seară și până la subiecte mai delicate, cum ar fi moartea unui membru al familiei. Cum să le vorbim celor mici despre divinitate astfel încât să înțeleagă importanța ei, aflăm astăzi de la cunoscutul preot Valentin Fotescu, a transmis Cristina Dorobanțu.
- Așadar... în primul rând, cum le spunem copiilor cine e Dumnezeu?
Mai întâi trebuie să știm noi cine este Dumnezeu. E foarte important acest aspect, nu poți să spui copilului ceva despre care tu nu știi sau despre care nici nu vrei să vorbești. Sunt situații de genul acesta și foarte multe. Ca să vorbești copilul despre Dumnezeu trebuie să creezi un mediu adecvat în familie de rugăciune, să vadă. Copiii imită foarte ușor părinții și bunicii. Noi am primit credința de la bunici, nu erau formați în școală de ale credinței, nu era voie, dar am primit de la bunici prin viu gra,i prin viu grai, dar printr-o credință a lor dinamică, funcțională, trăitoare, simțitoare. Îi vedeam la masă rugându-se, îi întrebam, eram copii, fiecare copil are nivelul de percepție psihologic. Nu poți să vorbești copilului de cinci șase șapte ani, cum poți să-i vorbești copilului de zece ani și de aceea e foarte important, mai întâi să-i vorbim despre Dumnezeu, să îl cunoaștem pe Dumnezeu și să vrem ca cei mici ai noștri să îl cunoască pe Dumnezeu prin participarea noastră efectivă, dar și afectivă în viața copilului, pentru că el, copilul, imită și vă aduceți aminte, imităm. Am imitat părinții în familii, educatorii, profesorii, toți care sunt factorii educativi, AU au influență covârșitoare în formarea noastră fie socială fie didactică fie religioasă, a declarat Valentin Fotescu, preot.
- Cum îi explicăm copilului semnificația rugăciunii?
Mai întâi trebuie să ne audă pe noi rugându-ne, deci noi nu putem să explicăm copilului ceea ce el n-a văzut, mai ales copilului mic. Șă-l spunem, adică el să conștientizeze, să vadă părintele sau bunicul, mai nou bunicii sunt îndepărtați, lăsați și ei săracii de izbeliște, copiii sunt duși la cămine, la after school, la grădinițe particulare, e foarte bine pentru formarea lor, dar ar trebuie să ne intereseze și partea asta spirituală, pentru că devine fundament în viață. Copilul format religios, văzând părintele că se roagă, el pune întrebare, dar de ce te rogi pentru că Dumnezeu ne de sănătate, cine-i Dumnezeu, păi Dumnezeu, vă dau un exemplu, cum l-am inițiat pe nepotul meu. E prietenul lui Moș Micolae și a lui Moș Crăciun. L-ai văzut pe Moș, nu l-am văzut, dar a venit la tine, a venit așa și despre Dumnezeu, care este prieten. Sunt prietenii mei, ne trimit acest mesager, trimit pe Moș Crăciun, pe Moș Nicolae pentru a ne pregăti, care ne bucură prin dăruire, prin simțire și copilul simte, așteaptă, ia să vorbim despre acest lucru, să facem asociere și după aceea să ne vadă rugându-ne. De ce te rogi ca să ne ajute Dumnezeu ca moșul să fie mai bogat, să să afle că suntem cuminți și cerem copiilor să fie cuminți, ascultători, pentru că dacă ești ascultător, primești, dar asta e relația noastră cu Dumnezeu, suntem ascultători, primim binecuvântare de la Dumnezeu, trăim în comuniune, în dragoste cu el, iar lucrul acesta trebuie să-l simtă copilul văzând părinții. E foarte important, doar așa generic să-i spropui, să-i spui citește și tu o rugăciune, dacă nu te vede pe tine... El imită foarte ușor mama, bunica, părinți,i foarte ușor, a declarat Valentin Fotescu, preot.
- Viața e plină de încercări grele. Cum ii vorbim copilului despre moarte? Dacă și-a pierdut un bunic, un părinte, un prieten...
Citeste si: Greutate si inaltime copii in functie de varsta- catena.ro
Depinde de vârsta copilului, de percepția copilului. E foarte importantă abordarea. Trebuie făcută corelată cu vârsta copilului, cu percepția lui, cât știe el despre acest lucru, dacă a mai participat sau n-a mai participat. În general, din ce am văzut eu, din ce se obișnuiește, copiii sunt pregătiți pedagogic, într-un mod practic. A plecat în lumea lungerilor, pentru că el învățat de mic să zică Îngeraș, Îngerașul meu și atunci și el înțelege că bunicul sau bunica sau ferească Dumnezeu, tăticul sau mămică, au plecat de lângă ei, dar îi veghează, cum ne veghează, îngerul adică, nu există o despărțire definitivă, cum de altfel biserica noastră învață acest lucru de două mii de ani prin învățătura Domnului, prin învierea Sa, mi-a dat perspectiva veșniciei, nu se pierde sufletul, sufletul are continuitate, iar copilul într-o formă sumarizată, înțelege, a plecat în lumea îngerilor, dar depinde de vârsta copilului. Nu putem să să nu ținem cont de acest aspect și de percepția lui, de cât știe el, ce înseamnă plecarea asta, unde pleacă bunicul, dar în general, ceea ce nu știe omul, întărește Domnul, ne învață Domnul la momente potrivite ce trebuie să facem și cum trebuie să facem. Dumnezeu este sus și vede tot, a declarat Valentin Fotescu, preot.
- Știti că de multe ori părinții spun Te bate Dumnezeu dacă faci cutare lucru... E indicat să folosim divinitatea ca pe un avertisment?
Eu cred că aici e o greșeală. Te bate Dumnezeu, e o greșeală. Copilul nu trebuie să aibă o percepție despre Dumnezeu ca un despot, ca un ca o autoritate exigentă, mergând până într-acolo, să te bată, cum de altfel dragostea lui Dumnezeu e atât de mare. Dumnezeu nu vrea moartea păcătosulului, pierderea păcătosului. Vrea îndreptarea lui, îți dă șansă după șansă, ne-a dat sfânta taina a spovedaniei, mărturisirea să punem început bun vieții noastre de fiecare dată, iar copilul nu trebuie să afle că e bătut de Dumnezeu. Te vede Dumnezeu este una, a te bate, este alta. Dumnezeu în mintea copilului trebuie să fie perceput ca un tatăl bun, tatăl nostru, că de aceea ne-a lăsat rugăcinea Tatăl Nostru pe care noi trebuie să-l învățăm pe copil, dar nu să-l învățăm motorizat, eu știu robotizat. Să simtă, să i-o explici. Rugăciuna tatălui, de ce nu tatăl meu, tatăl nostru că e al nostru, al tuturor și copilul să știe ca prieten, să știe bunătatea, dar și autoritatea. Spunându-i te vede Dumnezeu că nu ești cuminte și că nu ești cuminte ca și părinte, eu știu lucruri în seamă și atunci sfătuiești sau îl restricționezi, la ce-i place lui mai mult și cauți ca să fie sub ascultarea ta, așa și despre Dumnezeu, să-i spui, El este bun, ne dă de toate, ne ajută, ai văzut când ne-am rugat pentru bunica când era în spital, ne-a ajutat Dumnezeu, ai văzut când vecina noastră bolnavă fiind ne-am rugat, ne-a ajutat Dumnezeu pentru că ne-am rugat și am fost cuminți, am făcut fapte bune, el asta trebuie să știe mai întâi să-i cunoască bunătatea lui Dumnezeu, prietenia lui Dumnezeu și după aceea autoritate a lui Dumnezeu că-l vede că nu e cuminte, a declarat Valentin Fotescu, preot.
- Dacă ne dorim să mergem cu copilul la biserică...cum îl facem să i se pară acest lucru plăcut, interesant? Să nu-l plictisească.
Mergând cu el la biserica noastră, să știți că multe familii tinere cu pregătire intelectuală, de marcă, vin cu copii. Medici care nu s-au temut de molimă, de Covid și atunci când s-a permis să vină la biserică, au venit și la același sfânt potir, cu aceeași sfântă linguriță, au împărtășit și împărtășesc copiii, pentru că ei au definiția corectă a împărtășaniei, ce înseamnă împărtășanie pentru copil. Este esența dumnezeiască, lăsată nouă, aici pe pământ, să fim puternici, să avem imunitate spirituală, să nu ne contaminăm cu alte boli. Știți că sunt foarte mulți oameni care se vindecă și lucrul ăsta spun oamenii de știință, se vindecă prin deasa împărtășanie, să împărtășesc mai des, se spovedesc, își curăță sufletul și devin puternici în fața bolii. Crește imunitatea, o spun marii profesori în neurologie, neurochirurgie, cât de importantă e credința, rugăciunea, cât de important este postul pentru purificare, iată că ne-a lăsat Dumnezeu farmacia la îndemâna tuturor, nu ne trebuiesc bani mulți cum intrăm într-o farmacie și cumpărăm și de multe ori bani pe card nu mai avem. E cartea de rugăciune, mergi la biserică, te împărtășești și câtă imunitate primești fără prea mult să cheltuiești, a declarat Valentin Fotescu, preot.
- Iar la final aș vrea să știu și ce facem în cazul în care nu credem în Dumnezeu. Cum îi explicăm copilului convingerile noastre? Cum îl facem să decidă singur în ce să creadă?
Un ateu e un om fără Dumnezeu. Pooat să vorbească despre Dumnezeu când nu-l are pe Dumnezeu? Dacă poate, dircumstanțial e bine și atât. Dacă el înțelege rolul credinței, din punct de vedere social, din punct de vedere intelectual, din punct de vedere moral, dar nu ca mod existențial al lui Dumnezeu, e bine și atât, decât deloc. Dar sunt nonteii, care nu numai că fără Dumnezeu, aleargă împotriva lui Dumnezeu, să-l îndepărteze pe copil, să nu audă, schimbă programul televizor dacă aude dă se vorbește despre Dumnezeu. Cunosc cazuri că poate unul dintre părinți semnalează acest lucru, ce să mă fac că soțul meu nu vrea, când aude de Dumnezeu schimbă, îl îl irită, nici nu ne lasă să ascultăm ceva, aici e problema și gândiți-vă că un copil care e sub ascultarea lui Dumnezeu este de folos și ca societate pentru că e cuminte, el se învață cu disciplina, el se învață că trebuie să-i faci bine aproapelui, că e fratele lui aproapele, că avem același tată prin rugăciunea pe care o rostim, Tatăl Nostru. E clar că ne-a lăsat acest mesaj, Dumnezeul nostru, și atunci e de folos și familiei e de folos, mai ales celui care interzice, de e ateu. Mulți copii vin pe furiș la biserică să nu știe părinții noștri, că nu-s de acord, aici e problema dramatică. E bine să-l lăsăm pe copil, dacă nu poți tu să-l formezi, nu-icreezi un mediu adecvat spiritual pentru a-l putea ajuta, măcar nu interzice, măcar lasă-l că își dorește grasul inimii. al sufletului său. ca să îl cunoască pe Dumnezeu, măcar lasă-i, adică îi oferi o altă libertate, să facă ce vrea, dar când e vorba de Dumnezeu nu-l mai lași, atunci intervii în voința copilului, de aceea ne gândim, sunt oameni care trebuie să înțeleagă educația religioasă, formează și om pentru societate și pentru familie. Copilul care este format în sânul bisericii, în miezul credinței, nu poate să abandoneze când crește mare părinții, nu-și poate abandona un copil credincios familia, să-și lase copiii pe drumuri. Omul credincios, dinamic, trăitor și simțitor, format într-un mediu familial, e puternic împotriva păcatului și împotriva ispitelor care sunt evidente mai ales în zilele noastre, a declarat Valentin Fotescu, preot.
