In articol:
- Ziua Culturii Naționale și Ziua Mihai Eminescu, sărbătorită pe 15 ianuarie 2024
- Ziua Culturii Naționale și Ziua Mihai Eminescu: Poezii scurte scrise de marele poet român
Ziua Națională a Culturii 2024 și Ziua Mihai Eminescu. În fiecare an, pe data de 15 ianuarie, România îmbracă haine de sărbătoare și cinstește Ziua Culturii Naționale și totodată Ziua Mihai Eminescu.
Ziua Culturii Naționale și Ziua Mihai Eminescu, sărbătorită pe 15 ianuarie 2024
Pe 16 noiembrie 2010, Camera Deputaților a adoptat un proiect de lege care prevede că ziua de naștere a lui Mihai Eminescu devine Ziua Culturii Naționale.
Actul normativ a strâns 175 de voturi favorabile, unul împotrivă și doar două abțineri. Proiectul a fost inițiat de 50 de deputați și senatori din PSD și de Mircea Diaconu, care a semnat propunerea.
Motivarea celor care au inițiat proiectul apare faptul că: ''Ziua Culturii Naționale va fi, în viziunea noastră, o zi în care nu numai celebrăm un mare creator, dar și o zi de reflecție
Citește și: VIDEO- Sibienii și pensionarii vor putea vizita gratis Muzeul Brukenthal, în prima joi din lună
Decretul privind promulgare Legii pentru declararea zilei de 15 ianuarie drept Ziua Culturii Naționale a fost semnat la 6 decembrie 2010. Ziua Culturii Naţionale este sărbătorită şi în alte ţări din Europa. Prin această ocazie sunt omagiați oameni de cultură și persoane reprezentative pentru fiecare țară în parte.
Citeste si: SFÂȘIETOR! Arina a fost filmată în momentul în care a murit. În videoclip se mai aud doar țipete- kanald.ro
Ziua Mihai Eminescu a devenit Ziua Culturii Naționale și în Republica Moldova după ce cele două state au hotărât acest lucru.
Ziua Culturii Naționale și Ziua Mihai Eminescu: Poezii scurte scrise de marele poet român
Somnoroase păsărele
„Somnoroase păsărele
Pe la cuiburi se adună,
Se ascund în rămurele-
Noapte bună!
Doar izvoarele suspină,
Pe când codrul negru tace;
Dorm şi florile-n grădină-
Dormi în pace!
Trece lebăda pe ape
Între trestii să se culce-
Fie-ţi îngerii aproape,
Somnul dulce!
Peste-a nopţii feerie
Se ridică mândra lună,
Totu-i vis şi armonie-
Noapte bună! ”
Ce te legeni
„- Ce te legeni, codrule,
Fără ploaie, fără vânt,
Cu crengile la pământ?
- De ce nu m-aş legăna,
Dacă trece vremea mea!
Ziua scade, noaptea creşte
Şi frunzişul mi-l răreşte.
Bate vântul frunza-n dungă-
Cântăreţii mi-i alungă;
Bate vântul dintr-o parte-
Iarna-i ici, vara-i departe.
Şi de ce să nu mă plec,
Dacă păsările trec!
Peste vârf de rămurele
Trec în stoluri rândurele,
Ducând gândurile mele
Şi norocul meu cu ele.
Şi se duc pe rând, pe rând,
Zarea lumii-ntunecând,
Şi se duc ca clipele,
Scuturând aripele,
Şi mă lasă pustiit,
Vestejit şi amorţit
Şi cu doru-mi singurel,
De mă-ngân numai cu el!”
Citește și: VIDEO- Bundăretele, obicei unic în România. Prin tradiție, vița de vie va fi roditoare
Citește și: VIDEO- Bundăretele, obicei unic în România. Prin tradiție, vița de vie va fi roditoare
Departe sunt de tine...
„Departe sunt de tine şi singur lângă foc,
Petrec în minte viaţa-mi lipsită de noroc.
Optzeci de ani îmi pare în lume c-am trăit,
Că sunt bătrân ca iarna, că tu vei fi murit.
Aducerile-aminte pe suflet cad în picuri,
Redeşteptând în faţă-mi trecutele nimicuri;
Cu degetele-i vântul loveşte în fereşti,
Se toarce-n gându-mi firul duioaselor poveşti,
Ş-atuncea dinainte-mi prin ceaţă parcă treci,
Cu ochii mari în lacrimi, cu mâni subţiri şi reci;
Cu braţele-amândouă de gâtul meu te-anini
Şi parc-ai vrea a-mi spune ceva... apoi suspini...
Eu strâng la piept averea-mi de-amor şi frumuseţi,
În sarutări unim noi sărmanele vieţi...
O! glasul amintirii rămâie pururi mut,
Să uit pe veci norocul ce-o clipă l-am avut,
Să uit cum dup-o clipă din braţele-mi te-ai smult...
Voi fi bătrân şi singur, vei fi murit de mult! ”
La steaua
„La steaua care-a răsărit
E-o cale-atât de lungă,
Că mii de ani i-au trebuit
Luminii să ne-ajungă.
Poate de mult s-a stins în drum
În depărtări albastre,
Iar raza ei abia acum
Luci vederii noastre,
Icoana stelei ce-a murit
Încet pe cer se suie:
Era pe când nu s-a zărit,
Azi o vedem, şi nu e.
Tot astfel când al nostru dor
Pieri în noapte-adâncă,
Lumina stinsului amor
Ne urmăreşte încă.”
O, rămâi
"O, rămâi, rămâi la mine,
Te iubesc atât de mult!
Ale tale doruri toate
Numai eu ştiu să le-ascult;
În al umbrei întuneric
Te asamăn unui prinţ,
Ce se uit-adânc în ape
Cu ochi negri şi cuminţi;
Şi prin vuietul de valuri,
Prin mişcarea naltei ierbi,
Eu te fac s-auzi în taină
Mersul cârdului de cerbi;
Eu te văd răpit de farmec
Cum îngâni cu glas domol,
În a apei strălucire
Întinzând piciorul gol
Şi privind în luna plină
La văpaia de pe lacuri,
Anii tăi se par ca clipe,
Clipe dulci se par ca veacuri."
Astfel zise lin pădurea,
Bolţi asupră-mi clătinând;
Şuieram l-a ei chemare
Ş-am ieşit în câmp râzând.
Astăzi chiar de m-aş întoarce
A-nţelege n-o mai pot...
Unde eşti, copilărie,
Cu pădurea ta cu tot?”