In articol:
- 1. Convenția de Plasament – Responsabilități angajator/asistentă maternală
- 2. Malnutritie.
- 3. Sindromul alienării parentale
Mihaela Brooks a realizat câteva observații pe marginea subiectului ”Sorina”, fetita din Baia de Aramă adoptată de o familie de români stabiliă în America. oncluzia pare să fie favorabilă familiei Săcărin.
”Fapt: Sorina a ajuns în centrul de plasament la varsta de 7 luni și a fost plasată in grija asistenților maternali la vârsta de un an și două luni.
1. Convenția de Plasament – Responsabilități angajator/asistentă maternală
“Să informeze în timp util DGAPS Mehedinti cu privire la orice eveniment important apărut în viața copilului.”
Psihologia adopției menționează efectele psihologice ale unei adopții/plasament cu foster parents.
Familia Saramăt a menționat că în 2016, în primele zile de școala au facilitat întâlnirea Sorinei cu mama ei naturală și mătușa ei. Acesta a fost un eveniment foarte important în viața Sorinei și nu reiese că DGAPS a fost informat despre asta, dacă a avut permisiunea DGAPS-ului să îi permită mamei Sorinei să o vadă. Nu reiese de nicăieri că a fost ajutată de un psiholog care să faciliteze această întâlnire. Un copil de vârsta Sorinei la acea dată încearcă să își reformuleze fragmente din viața ei, fragmente care sunt greu de înțeles la nivelul cognitiv care îl avea. Întrebări pe care un copil și le adresează “Ce este rău cu mine de m-a părăsit mama”, “Daca și “mami și tati” de acum mă vor părăsi ca și mama (naturală)” sunt întrebări care afectează dezvoltarea psihologică a unui copil. Familia Saramăt a menționat că Sorina i-a spus mamei naturale că “părinți sunt cei care m-au crescut, nu cea care mi-a dat naștere” este o exagerare, o “manipulare a maselor”, aceste cuvinte nu fac parte din vocabularul propriu al unui copil, la fel ca și expresia “….vreau sa fiu audiata de autoritățile române”. Nu s-a facut nicio mențiune despre ajutorul psihologic dat Sorinei imediat atunci când a aflat că este “adoptată” de ei, și că altcineva este mama naturala. Adopția este un proces complex și pentru copil și pentru părinții adoptivi/foster parents și trebuia ținut cont cum Sorina percepe “adopția”/plasamentul cu asistenta maternală pentru a diminua confuzia de a avea două seturi de părinți.
Alte efecte negative ale lipsei unui ajutor psihologic este și frica de a fi răpit, și asta s-a văzut și în momentul în care Sorina a fost ridicată de acasă.
Daca familia Saramăt nu a avut permisiunea/nu au informat DGAPS de întâlnirea Sorina – mamă naturală, atunci se fac vinovați nu numai de încălcarea atribuțiilor lor de a informa că în viața Sorinei a avut loc un eveniment, dar și o traumă psihologică a Sorinei dacă nu a avut ajutor psihologic.
Citeste si: Cazul Sorina. Avocatul familiei Șărămăt a făcut plângere penală pentru...răpire! Fetița a fost dusă în SUA
2. Malnutritie.
Reporterii Newsweek – o publicație în care am mare încredere-, au menționat că fișele medicale ale Sorinei din 2015 si 2017 arată că Sorina a fost internată de două ori pentru malnutriție și pneumonie. Chiar daca Sorina a suferit de malnutriție la ieșirea din centrul de plasament, asta nu explică internările pentru aceeași tulburare, nu se explică cum după 3 și respectiv 5 ani Sorina suferea de aceeași tulburare. Ceea ce a declarat avocatul familiei Saramăt în Newsweek: “Nu există așa ceva, doamna mea, nu ieșea lumea în stradă pentru această fetiță” nu răspunde întrebărilor mele:
- Cum a urmat familia Saramăt recomandarea doctorilor/tratamentul dietetic și cu vitamine impus pentru o astfel de tulburare?
- Există o obligație a spitalelor/medicilor sa informeze DGAPS-ul cu internările/problemele medicale ale copiilor aflați in plasament? Un manager de caz nu are competența medicală sa dea diagnosticul de malnutriție așa cum insinuează avocatul familiei, deoarece sunt 3 tipuri de malnutriție diferite.
3. Sindromul alienării parentale
Psihologia atașamentului explică atașamentul Sorinei față de membrii familiei Saramăt. Ei au fost figurile centrale din viața ei. Ce nu știa Sorina și ceea ce era obligația familiei Saramăt este responsabilitatea familiei Saramăt, responsabilitate menționată în Convenția de Plasament de a facilita tranziția la familia adoptivă. Încălcarea acestei responsabilități a stat și la baza deciziei judecătorești.
Nu intru în detalii despre procesele lor, cine și unde a greșit. Fac referire doar la obligația familiei și la abuzul psihologic asupra Sorinei. Indiferent de motivele pentru care se opuneau adoptiei, au avut timpul necesar să atace în justiție decizia de adopție – și nu mă refer la incriminarea care au încercat să o facă la DIICOT cum familia Săcărin face trafic de minori.
În general, îndoctrinarea conștientă sau nu a unui copil impotriva altui părinte este o strategie folosită cel mai des în cazurile de custodie între părinți, dar se întâlnește și în cazurile de adopții. Psihologic vorbind, este un abuz emoțional/psihologic al unui copil, abuz de o gravitate foarte mare care are efecte psihologice negative pe viață: pierderea individualității, false self, probleme de intimitate și afecțiune, probleme relaționale etc. Pe lista gravității este al doilea tip de abuz după abuzul sexual al unui copil. Această îndoctrinare impotriva părinților adoptivi (până la o altă decizie, ei sunt părinții legali ai Sorinei), este incriminată în alte țări și este total diferită de o experiență negativă pe care Sorina a avut-o cu părinții adoptivi.
Nu doar în tentativa de a incrimina familia adoptatoare la DIICOT, dar și din numeroasele lor apariții media, membrii familiei Saramăt au menționat ceea ce i-au indus Sorinei:
- Au prezentat-o Sorinei în cea mai negativă imagine.
- Sorina nu “va trăi” in America, insinuând un lucru cert va avea loc: Sorina va muri in America.
Chiar și atunci când Sorina a fost traumatizată fizic și emotional la scoaterea din casă, Mariana Saramăt a contribuit și mai mult la refuzul Sorinei când striga “Omorâți-o, de ce nu o omorâți?” Un astfel de comentariu în prezența unui copil care nu era pregătit emoțional pentru tranziție a influențat și mai mult comportamentul ei, a adâncit frica Sorinei, frica de a fi răpită (care am menționat-o anterior) și care acum devenise realitate. La trauma psihologică suferită de Sorina în acea zi, a contribuit și familia Saramăt.
Încă o mențiune, apropo de acea zi: fetița adoptată de familia Saramăt fiind martoră la ceea ce s-a întâmplat, a suferit și ea o traumă psihologică. Întrebare: i s-a oferit acestei fetițe terapie psihologică, doar este fetița lor?
Ceea ce a cerut Procurorul General – tratament psihologic de 3 luni Sorinei: Sorina are nevoie de terapie pentru multiplele traume care le-a avut, pentru adaptarea la noua viață, dar nu ințeleg de ce Procurorul a menționat un anumit termen de terapie? Termenul unei terapii psihologice nu poate fi stabilit de un procuror. Durata unei terapii este în funcție de problemele psihologice, de personalitatea unui pacient. Când pacient este un copil, acel copil trebuie ca întâi să se formeze un raport cu psihologul, raport în care copilul începe să aibă încredere în terapeut. Pierderea încrederii este unul din efectele traumelor suferite de Sorina”.