Imagini tulburatoare. Un batran fara picioare, salvat de 3 jandarmi cu inima mare. Omul isi poarta singur de grija, dar tot ce vrea e sa scape de singuratatea care il omoara incet
Imagini tulburatoare vin dintr-un catun inzapezit din judetul Bacau! Un barbat fara picioare a fost salvat de la pieire de 3 jandarmi inimosi. Desi e nevoit sa se tarasca, omul isi poarta singur de grija, dar tanjeste dupa un suflet care sa-i fie alaturi. Va avertizam ca urmeaza imagini care va pot afecta emotional. ##VIDEO43053##
Imagini tulburatoare vin dintr-un catun inzapezit din judetul Bacau! Un barbat fara picioare a fost salvat de la pieire de 3 jandarmi inimosi. Desi e nevoit sa se tarasca, omul isi poarta singur de grija, dar tanjeste dupa un suflet care sa-i fie alaturi. Va avertizam ca urmeaza imagini ,care va pot afecta emotional.
Pe dealuri de omat, pe care doar masinile de teren mai urca, jandarmii isi fac drum spre satul Calapodesti.
Cu portbagajul plin cu mancare, lemne de foc si apa, cei trei barbati in uniforma se grabesc sa ajunga la nea Ion Popa.
Barbatul isi intampina oaspetii in camaruta mica taras. Pe chip i se citeste bucuria.
Mai grea decat artrita care l-a lasat acum cativa ani fara picioare e singuratatea.
Nea Ion sufera de ani de zile din cauza bolii.
Sotia l-a parasit, unicul fiu pe care-l are a plecat in Italia si nu mai stie nimic de el. Singurii care-i mai deschid usa si-l intreaba de sanatate sunt jandarmii.
-Uitati, v-am adus paine. V-am adus si niste carnati.
-Bogdaproste!
Acum, cand ninsoarea s-a asternut, gandul oamenilor in uniforma a stat la batranul infirm, ramas singur pe lume.
Intre nea Ion si jandarmii Tudorel Telentin si Viorel Avram s-a legat o prietenie inca din anul 2012. Atunci, nametii ajungeau pana la streasina casei bietului barbat, iar cei doi plutonieri au sapat tunel prin zapada, ca sa ajunga la el.
-Si acum vreo 3,4 ani, cand am fost inzapezit, tot dumneavoastra ati venit si m-ati ajutat. Paine, apa...
Au trecut cinci ani de-atunci, iar intre jandarmi si nea Ion s-a legat o prietenie pe care nimeni si nimic nu o va putea distruge.
Cat timp nea Ion a cusut plapuma, cei doi jandarmi i-au deszapezit curtea si i-au taiat lemne pentru foc.
-Va multumesc din tot sufletul pentru tot ce ati facut pentru mine!
Dupa ce l-au ajutat pe nea Ion, cei trei oameni in uniforma au avut timp si de-o vorba buna. Poate mai mult decat de sanatate si de ajutor, omul duce dorul unui suflet.
Pe dealuri de omat, pe care doar masinile de teren mai urca, jandarmii isi fac drum spre satul Calapodesti. Cu portbagajul plin cu mancare, lemne de foc si apa, cei trei barbati in uniforma se grabesc sa ajunga la nea Ion Popa.
Barbatul isi intampina oaspetii in camaruta mica taras. Pe chip i se citeste bucuria. Mai grea decat artrita care l-a lasat acum cativa ani fara picioare e singuratatea.
Nea Ion sufera de ani de zile din cauza bolii. Sotia l-a parasit, unicul fiu pe care-l are a plecat in Italia si nu mai stie nimic de el. Singurii care-i mai deschid usa si-l intreaba de sanatate sunt jandarmii.
-Uitati, v-am adus paine. V-am adus si niste carnati. -Bogdaproste!
Acum, cand ninsoarea s-a asternut, gandul oamenilor in uniforma a stat la batranul infirm, ramas singur pe lume.
Intre nea Ion si jandarmii Tudorel Telentin si Viorel Avram s-a legat o prietenie inca din anul 2012. Atunci, nametii ajungeau pana la streasina casei bietului barbat, iar cei doi plutonieri au sapat tunel prin zapada, ca sa ajunga la el.
-Si acum vreo 3,4 ani, cand am fost inzapezit, tot dumneavoastra ati venit si m-ati ajutat. Paine, apa...
Au trecut cinci ani de-atunci, iar intre jandarmi si nea Ion s-a legat o prietenie pe care nimeni si nimic nu o va putea distruge. Cat timp nea Ion a cusut plapuma, cei doi jandarmi i-au deszapezit curtea si i-au taiat lemne pentru foc.
-Va multumesc din tot sufletul pentru tot ce ati facut pentru mine! Dupa ce l-au ajutat pe nea Ion, cei trei oameni in uniforma au avut timp si de-o vorba buna. Poate mai mult decat de sanatate si de ajutor, omul duce dorul unui suflet.
