În Maramureș, o zonă cunoscută pentru peisajele sale pitorești și biodiversitatea sa, se găsește unul dintre cei mai rari și valoroși arbori din România: tisa (Taxus baccata). Acest copac unic, care poate atinge 15-20 de metri înălțime și un diametru impresionant de 3 metri, reprezintă o comoară naturală protejată, fiind declarat monument al naturii.
Un arbore rar și protejat
Tisa este o specie care în trecut era mult mai răspândită pe teritoriul României.
În prezent, însă, datorită exploatării intensive a lemnului său extrem de valoros, numărul exemplarelor a scăzut dramatic, determinând clasificarea sa ca specie protejată. Tisa poate fi întâlnită în pădurile de fag din România, în special pe substrat calcaros, însă este o raritate absolută să întâlnești un astfel de exemplar în stare naturală.
De-a lungul timpului, tisa a fost apreciată nu doar pentru frumusețea sa, ci și pentru lemnul său roșcat, extrem de dens și durabil, utilizat în trecut la sculpturi artistice și confecționarea unor piese decorative sau obiecte de uz casnic.
Deși tisa poate rămâne în stadiu de arbust, în condiții favorabile ajunge să se dezvolte ca arbore, impresionând prin dimensiuni. Frunzele sale verde-închis, lucioase și dispuse în spirală, îi conferă un aspect similar cu cel al bradului, dar se deosebește prin culoarea mai intensă și particularitățile ramurilor.
Tisa înflorește primăvara, între martie și aprilie, iar fructele sale roșii, sub forma unor cupe cărnoase, sunt un deliciu pentru păsările din zonă.
Cu toate acestea, planta este toxică pentru oameni și animale, cu excepția arilului roșu care învelește sămânța.
În Maramureș, tisa contribuie la un peisaj natural bogat și divers. Prezența sa în pădurile din această zonă indică un ecosistem sănătos, iar conservarea acestui arbore este o prioritate.
În plus, tisa are o creștere lentă, ceea ce o face și mai valoroasă, fiind un martor tăcut al trecerii timpului.
Lemnul de tisă este renumit pentru proprietățile sale excepționale: este greu, elastic, compact și de o frumusețe aparte datorită nuanței sale roșcate.
În trecut, acest lemn era folosit pentru realizarea unor obiecte de artă, garnituri de birou și chiar cuie extrem de rezistente, care nu erau afectate de insecte. De asemenea, lemnul de tisă era ars ca tămâie, fiind considerat un material deosebit de valoros.