Dr. Victor Zota rupe tăcerea! Medicul care a pus bazele programului național de transplant a acordat un interviu in exclusivitate reporterilor stirilekanald.ro.
Dr. Victor ZotaChiar și cei care nu îl plac pe doctorul Victor Zota știu că acesta este, de departe, creierul programului de transplant din România, cel care a făcut să meargă întregul sistem care se traduce azi, în România, în operații de transplant de rinichi, ficat, inimă și, mai nou, plamâni. Unii l-au felicitat, alții l-au contestat și ulterior acuzat, numele lui fiind adesea târât în scandaluri uriașe, cu sau fără dovezi.
Reporter: Ați înființat Programul Național de Transplant, ați coordonat Agenția Națională de Transplant (ANT) în perioada 2006-2009, ați fost coordonator național de transplant în cadrul Serviciului de Ambulanță București-Ilfov până la 1 ianuarie 2019, iar în acest moment sunteți consilier în cadrul ANT. A fost o perioadă cu bune și cu rele, cu atacuri și provocări. Cum ați descrie-o?
Dr. Victor Zota: În ’97, când am început să mă ocup de transplant, România era doar o pată pe harta transplantului european. Atunci mi s-a propus să mă ocup de transplant în România și primul lucru pe care l-am făcut a fost să merg la o specializare în Spania, la Barcelona, pentru că era orașul cu cea mai mare dezvoltare a activității de transplant.
Mi-a plăcut foarte mult faptul că psihologia poporului spaniol se aseamănă cu cea a poporului român. Când m-am întors în România, am propus înființarea Agenției Naționale de Transplant, o structură care să se ocupe de obținerea donatorilor aflați în moarte cerebrală. De asemenea, m-am ambiționat să obțin un program național de transplant, pentru că- am constatat la acea perioadă- pe baza banilor primiți de la Casa Națională de Asigurări de Sănătate- nu se poate dezvolta un asemenea program.
Spre exemplu, la vremea respectivă, nu știu pe ce criterii fuseseră făcute calculele, o operație de transplant se deconta undeva pe la 5.000 de euro, sumă total infimă comparativ cu costurile reale. Prin urmare, doar un program putea rezolva decontarea unor sume cât de cât apropiate de cele reale.După aceea am înființat Agenția Națională de Transplant, care la început s-a mișcat destul de greu. În toamna-iarna lui 2012 însă, am reușit să implementăm cam tot ce înseamnă modelul spaniol în România și rezultatele s-au văzut imediat, în 2013-2014, chiar și în 2015.
În 2013, țara noastră a fost declarată campioană europeană la creșterea procentului de transplanturi. L-am dublat, practic. Am fost apreciat și felicitat la nivelul Comisiei de Specialiști în Transplant din cadrul Comisiei Europene de la Bruxelles. Am fost foarte mândru și am crezut, în acel moment, că nu vor mai exista obstacole în programul național de transplant. M-am înșelat.
Ulterior, lucrurile au devenit greoaie și s-au împotmolit în momentul în care noi am vrut să facem transplant pulmonar în țară.
Reporter: Ce s-a întâmplat atunci?
Dr. Victor Zota: Momentul acela a fost unul crucial. Orice opinie exprimată împotriva programului de transplant de către decidenți, de către oameni politici, influențează negativ și foarte repede activitatea de transplant. De vreo doi ani și jumătate ne aflăm într-un moment sumbru pentru programul național de transplant.
Eu sper să trecem acum, cât mai repede, peste această perioadă grea și să reușim să revenim la cifrele din perioada de glorie.Reporter: Ați fost mereu genul de “oficial” deschis față de presă. Răspundeați oricând la telefon și nu vă fereați niciodată să oferiți jurnaliștilor informațiile solicitate. Colegii mei care au lucrat pe “Sănătate” știu despre ce vorbesc. “Sună-l pe Zota, că te ajută!”, cam așa se discuta în redacții când era necesară o informație din domeniul medical. V-a fost de folos această deschidere față de gazetari? Sau nu?
Dr. Victor Zota: Da, m-a ajutat! Eu am considerat întotdeauna că dacă nu ai nimic de ascuns și sistemul este perfect vizibil și transparent, cum a fost mereu și cum este și acum, în ciuda unor interpretări rău-voitoare, populația va înțelege care este scopul acestui program, care este scopul transplantului și va fi de partea noastră. Și cred că am reușit, cu ajutorul presei, ținând cont de faptul că refuzul pentru donare în România este in jur sau chiar sub 25%. Altfel spus, 75-80% din familiile din România pe care le abordăm pentru transplant acceptă donarea. Este unul dintre cele mai bune procente din Europa, dacă nu chiar din lume!
Acest lucru ne-a ajutat să ajungem la performanțele deosebite din 2013-2014, chiar și 2015 și, din fericire, până la începutul lui 2019 s-a menținut acest procent. De la începutul lui 2019, lucrurile s-au schimbat într-un mod nedorit, însă sper că e doar o situație de moment, care va dispărea.
Reporter: Și totuși, v-ați făcut mulți dușmani într-un timp scurt! Cum ați reușit?
Dr. Victor Zota: Nu aș spune că am foarte mulți dușmani. Aș spune că am 2 sau 3 dușmani, pe care, de altfel, nu i-aș numi nici dușmani… Sunt persoane foarte vocale care, din cauza unor interese pe care eu nu am reușit să le dibuiesc, lansează foarte multe minciuni și foarte multe neadevăruri pe piață. Toate aceste afirmații, lansate în presă sau în mediul online, chiar și pe Facebook, nu au absolut nicio acoperire reală. Am demonstrat mereu că sunt niște afirmații false.
Spre exemplu, când nu ai absolut nici o dovadă- cum s-a întâmplat de curând într-o plângere la DIICOT (n.r. Anca Baculea, fosta șefă a ANT, proaspăt demisă de ministrul Sorina Pintea și înlocuită cu dr. Radu Zamfir i-a făcut plângere medicului Victor Zota)- și faci afirmații, din “folclorul din ANT am aflat că”, mie aici mi se pare, deja, rea-credință!
Și cred că interesele acestor persoane, în cadrul sistemului medical sau în cadrul programului național de transplant, au fost deranjate de mine, pentru că eu am vrut foarte multă transparență. Bineînțeles, această transparență trebuie înțeleasă în spiritul și litera legii privind activitatea de transplant.
Reporter: La ce vă referiți, mai exact?
Dr. Victor Zota: Este o transparență care poate să meargă până la un anumit punct, și aici mă refer la listele de așteptare. De foarte multe ori s-a cerut ca aceste liste să fie publice și transparente (n.r. de către fosta conducere a ANT, demisă de ministrul sănătății Sorina Pintea). Nu se poate! Există o protecție a datelor, există o protecție a persoanelor, există o protecție a fiecărui cetățean care poate că nu vrea să se știe că se află pe o listă de așteptare pentru un organ care i-ar putea salva viața.
Registrul Național de Transplant funcționează, iar toți cei înscriși au câte un cod cuiant (n.r. cod atribuit de Registrul Național de Transplant), cod generat pentru fiecare pacient intrat pe lista de așteptare pentru transplant. În baza acestor coduri, persoanele pot fi identificate. Ce putem noi să publicăm sunt aceste coduri cuiante generate automat de Registrul Național de Transplant.
Tocmai de aceea, consider că toate procesele legislative pe care le-am inițiat au fost unele transparente, supuse dezbaterii publice. Tot ceea ce am aplicat a fost conform legii, iar toate luările de poziție, atât în țară cât și în străinătate, față de ceea ce se întâmplă în programul de transplant, au fost corecte.
Nu degeaba profesorul Francis L. Delmonico, după părerea mea, cel mai reputat specialist în transplant din lume, la ora actuală, a venit de trei ori în România și, probabil, va veni și luna viitoare, să aprecieze munca noastră și să ne ajute să ne dezvoltăm și în continuare. Din nefericire, acum, în această perioadă, să ne repunem pe picioare, pentru că acum ne confruntăm cu o scădere dramatică a numărului de donatori.
Reporter: Ați fost ținta unor atacuri dure, care v-au aruncat cât ai clipi de pe piedestalul eroului salvator de vieți în boxa acuzaților de trafic cu organe. Cum vă explicați situația?
Dr. Victor Zota: A fost o mare surpriză pentru mine, una neplăcută, tot ceea ce s-a întâmplat în acea perioadă (n.r. 2009). Am fost acuzat de niște lucruri pe care nu le-am făcut. Și azi sunt extrem de mâhnit pentru faptul că am fost învinovățit, deși nu am greșit. Am încercat să demonstrez Justiției că nu am greșit cu nimic, dar… pot să spun că Justiția este oarbă.
Lucrurile sunt foarte simple din punctul de vedere al acuzației care mi s-a adus. Am fost acuzat că aș fi acreditat o clinică, Sabyc, fără să am dreptul, în calitate de director al ANT. Legea era extrem de clară și numai cine nu dorește, nu vrea sau este de rea-credință nu o înțelege. Activitatea de transplant tisular și celular este compusă din trei părți: prelevare, banking și transplant. Conform legii de la acea perioadă, activitatea de prelevare și cea de transplant erau acreditate de către Ministerul Sănătății. Activitatea de banking (cea care constă în procesarea, depozitarea, stocarea și ulterior distribuirea țesuturilor) era acreditată de Agenția Națională de Transplant, prin lege.
Două articole, din Legea 148- aliniatul 4- și din Legea 95- aliniatul 5, spuneau foarte clar acest lucru, în timp ce articolul 160 din Legea 95 spunea că prelevarea și transplantul sunt acreditate de Ministerul Sănătății. Prin urmare, eu nu am greșit cu nimic, pentru că eu am dat o acreditare de banking.
Am reușit să explic lucrul acesta de-a lungul a doi ani și jumătate, cât a durat procesul, iar părerea mea este că judecătoarea care a judecat cazul înțelesese. Într-un mod cu totul surprinzător, cu două ședințe înainte să se termine procesul, doamna judecătoare a fost schimbată, fiind promovată, și au venit alți judecători. Procesul s-a mai lungit cu trei ședințe. Noii judecători nu au făcut altceva decât să dea alte termene. Într-un final, a venit un judecător care m-a judecat din prima ședință și m-a găsit vinovat.
Am fost făcut vinovat pentru fals în acte publice, ceea ce iar reprezintă o problemă, pentru că nu aveam cum să falsific un document pe care eu însumi îl redactasem și eu însumi îl semnasem. În al doilea rând, mă încadram perfect în lege. Din nefericire, nu am fost ascultat la apel și nici la recurs. La recurs, îmi amintesc că judecătorul m-a întrebat… unde lucrez. Prin urmare, cred că domnia sa nu s-a aplecat cât ar fi trebuit asupra studierii dosarului.
Este o frustrare a mea în continuare, pentru că nu am reușit să-mi demonstrez nevinovăția. Este un fapt speculat de câteva persoane care, fără niciun fel de discernământ și fără niciun fel de decență mă acuză de lucruri pe care eu nu le-am făcut.
Reporter: Poate judecătorul nu a înțeles clar despre ce este vorba…
Dr. Victor Zota: Am fost acuzat de un act administrativ pe care eu l-am făcut bine, respectând legea. Faptul că nu a vrut nimeni să înțeleagă acest lucru rămâne în continuare o enigmă pentru mine. Nu s-a dorit să se înțeleagă! În plus, eu nu am fost implicat sub nicio formă în traficul de ovule sau traficul de organe
La proces am desenat pe tablă. Am arătat prelevarea, bankingul și transplantul. Prelevarea și transplantul sunt ale Ministerului Sănătății, bankingul este al ANT, pentru că așa spunea și Directiva 23 a Comisiei Europene. Așa spunea și Constituția României, că directivele se aplică în mod obligatoriu în România. Legiuitorul a înțeles, când a făcut legea, că aceasta este partea ANT. Din păcate, la judecată nu s-a înțeles acest lucru.
Reporter: Când se face referire la dosarul în care ați fost găsit vinovat, numele Zota nu e asociat cu acreditarea Sabyc, ci cu traficul de ovule…
Dr. Victor Zota: Da, este asociat cu traficul de ovule, ceea ce este complet fals și este o manipulare. Ulterior am discutat cu cei care m-au atacat și au recunoscut că au greșit, susținând că aceasta a fost opinia lor la momentul respectiv. Doar astfel de opinii fac foarte mult rău. Atacându-mă pe mine, oamenii aceștia nu îmi fac rău doar mie, ci întregului sistem de transplant, care este extrem de vulnerabil la ceea ce se întâmplă în presă, în societate.
Transplantul este un domeniu de nișă pe care îl stăpânesc foarte bine numai specialiștii. Din nefericire, iată că foarte multă lume își dă cu părerea, fără să aibă nici cea mai mică idee.
Reporter: Să întoarcem la scandalul Sabyc. Ce s-a întâmplat atunci a fost o capcană?
Dr. Victor Zota: Nu, cred că inițial a fost o idee fixă și preconcepută a celor care făceau ancheta, cum că este imposibil să nu găsească ceva în neregulă și la ANT, după ceea ce se întamplase cu Sabyc. Ulterior și-au dat seama că lucrurile nu stau așa cum și-au imaginat, dar fusese făcut, deja, prea mult tam-tam ca să se recunoască faptul că nu am fost cu nimic vinovat, iar toate discuțiile care au fost în acea perioadă în presă și toate acuzațiile care mi s-au adus erau nefondate.
De altfel și pedeapsa pe care am primit-o, trei luni de închisoare cu suspendare este… Ori ești vinovat și te pedepsim, ori nu ești vinovat! Dar trei luni cu suspendare nu știu ce înseamnă, mă rog! Pot spune că această condamnare, așa cum a fost ea, a fost suficientă ca să îmi păteze cariera și să dea ocazia unor persoane să interpreteze aceste lucruri complet eronat și rău-voitor.
Este important să menționez că instanta nu mi-a interzis nimic. Nu mi-a interzis să lucrez în continuare în transplant, nu mi-a interzis să fiu director în continuare. Ba, mai mult decât atât, în timpul procesului am fost dat afară abuziv, pentru ca, ulterior, să fiu repus în funcție și să mi se dea și despăgubiri.
Reporter: Contestatarii au avut ceva personal cu Victor Zota sau cu programul național de transplant? Pentru că răul s-a răsfrânt asupra pacienților. Ei au fost singurele victime reale ale scandalului iscat în jurul programului de transplant. Organele au dispărut și, odată cu ele, și șansa la viață a pacienților.
Dr. Victor Zota: Așa este! Tot acest scandal a dus la o scădere dramatică a numărului de donatori. Gândiți-vă ca într-un an, noi am pierdut 70 de donatori. 70 de donatori înseamnă, să zicem, 60 de transplanturi de ficat, cel puțin 120-130 de transplanturi de rinichi, câteva zeci de transplanturi de inimă, nu mai vorbesc de țesuturi…
Și toate acestea se contabilizează în salvarea unor vieți omenești. Din păcate, acei pacienți nu au mai avut această șansă. Cei mai mulți dintre bolnavi au murit pe listele de așteptare, dar cred că niciunul dintre cei care au creat în mod artificial acest scandal nu a avut sau nu are remușcări pentru ceea ce a făcut.
Toate problemele care au fost ridicate în acest scandal artificial puteau fi lămurite simplu și rapid în discuții purtate cu persoane implicate în transplant, dar care știu despre ce e vorba! Însă doar să discuți cu pseudo-specialiști în transplant și apoi să spui că tot ceea ce se întâmplă la nivelul ANT este trafic de organe și fals reprezintă o mare problemă. Resorturile acestei activități de distrugere a unui mecanism care mergea foarte bine în România și cu care ne puteam mândri… mie îmi scapă!
Reporter: Până în 2014, programul național de transplant mergea ca pe roate. La transplantul hepatic, spre exemplu, anii 2013 și 2014 au fost cei în care s-au realizat cele mai multe transplanturi: 122/an. Brusc, după 2014, a venit dezastrul. Numărul de organe a scăzut dramatic, odată cu șansa la viață a pacienților a căror existență depindea de un organ donat și, implicit, transplantat. Unde ne situam azi?
Dr. Victor Zota: Așa este! Astăzi cred că suntem pe ultimul loc în Europa. Am scăzut la niște cifre absolut dramatice. Anul acesta, până săptămâna trecută, am avut 3-4 donatori, față de 30, cât am avut în 2014 în aceeași perioadă.
Reporter: Din informațiile noastre, numărul potențialilor donatori de organe aflați în moarte cerebrală este același, nu a scăzut. Nu a scăzut nici încrederea populației în actul de donare, familiile dându-și acordul pentru prelevarea de organe cu aceeași frecvență ca în anii de vârf ai perioadei de funcționare a programului de transplant. Atunci, ce nu merge? Ce se întâmplă?
Dr. Victor Zota: Așa este! Numărul este constat, dar donatorii în moarte cerebrală nu au mai fost identificați. În absolut orice spital din lumea întreagă, nu numai din România, între 2 și 6% dintre pacienții care mor în cadrul unei secții de terapie intensivă pot fi potențiali donatori de organe. Restul au patologii care le contraindică donarea de organe.
Citeste si: Durere in partea stanga a corpului – cauze si remedii- catena.ro
În fiecare centru de transplant acreditat există un coordonator de transplant și un anestezist care se ocupă cu identificarea și declararea potențialilor donatori. Aici a apărut fisura, în momentul în care a scăzut dramatic numărul de donatori, medicii nu au mai fost interesați din mai multe motive.
În primul rând scandalul creat le-a impus așa, o reținere în a mai declara moartea cerebrală. Apoi, medicii au devenit mai reticenți, pentru că declarațiile care veneau din partea Ministerului Sănătății, a decidenților, puneau sub semnul întrebării inclusiv această identificare de donatori aflați în moarte cerebrală. În plus, cei mai mulți dintre specialiști nu erau plătiți și făceau muncă voluntară! Or să faci muncă voluntară și să mai fii și criticat nu este în regulă.
A mai apărut o serie de controale indicate și cerute în acea perioadă de Ministerul Sănătății, care au condus la situații absurde. Au fost contestate inclusiv câteva acreditări date pentru declararea morții cerebrale în unele spitale județene, care îndeplineau fără niciun fel de probleme condițiile legale. Ulterior s-a constatat ca declarările au fost corecte, iar acuzațiile care veneau din partea Ministerului Sănătății sau a decidenților au fost retrase. Era însă prea târziu. Informația circulase printre specialiștii din transplant și toți au devenit mult mai reticenți și mai circumspecți.
Nu a crescut rata refuzului familiilor pacienților aflați în moarte cerebrală privind acordul de prelevare în acea perioadă și nici ulterior. A scăzut numărul de declarări, deși potențialii donatori erau cam la același procent de dinainte de scandal.
În momentul în care medicii specializați nu mai sunt interesați de activitatea de declarare a morții cerebrale, ba, mai mult, au și câteva semne de îndoială generate de persoane publice cu influență în sistem, încrederea în programul de transplant și în procedurile pe care le-am implementat prin legislație s-a șubrezit.
Reporter: Lipsesc centrele zonale în care pot fi menținuți în condiții optime donatorii în moarte cerebrală? Sau procedura de declarare a morții cerebrale e foarte complicată pentru medici?
Dr. Victor Zota: Nu. Din păcate, odată cu apariția altui scandal, tot artificial, legat de transplantul pulmonar în România, numărul de declarări de moarte cerebrală în România a început să scadă. Medicii au devenit reticenți, neîncrezători în sistem.
Acuzațiile făcute de minister și de ministrul sănătății în acea perioada (n.r. Vlad Voiculescu a fost ministru al sănătății în Cabinetul Cioloș, în perioada 20 mai 2016- 4 ianuarie 2017) au fost iar nefondate și bazate pe o necunoaștere crasă a sistemului.
S-a spus atunci că nu se respectă ordinea de pe lista de așteptare. Pe lista de așteptare nu există ordine! Nu e ca o coadă la carne! Este o bază informatică de date care cuprinde mai multe persoane, codificate cu un cod cuiant și în baza căruia calculatorul identifică persoanele compatibile cu potențialul donator.
Poți să fii pe lista de așteptare de foarte mult timp, sau poți să fii de o zi și să ai norocul de o compatibilitate care să te recomande pentru a primi un organ. Așadar, nu există poziție, vechime, ierarhie! Există numai compatibilitate, iar compatibilitatea o stabilește doar calculatorul și, bineînteles, că norocul ți-l dă Dumnezeu sau nu.
Au fost persoane care au stat foarte mult pe lista de așteptare pentru că aveau o hartă imunologică destul de complicată și a fost foarte greu să li se găsească un organ. Mulți nu au avut șansa să li se găsească în timpul vieții un organ care a să fie compatibil și să se permită transplantul. Alte persoane au avut norocul ca, într-o perioadă relativ scurtă, să primească un organ.
Faptul că ajunsesem la 140-150 de donatori era un lucru extrem de benefic pentru toți cei aflați pe lista de așteptare, pentru că le creștea șansa exponențial de a se găsi un organ compatibil. Dar când scazi de la 150 la 30, îți scade de 5 ori și șansa de a mai primi un organ.
Reporter: Procedura din România de declarare a morții cerebrale are hibe? Poate permite apariția ulterioară a semnelor de întrebare?
Dr. Victor Zota: Avem una dintre cele mai sigure, dar în același timp și complicate, și dificile proceduri de declarare a morții cerebrale. Aceasta, tocmai pentru a preîntâmpina orice fel de greșeală. Totuși, medicii s-au gândit că ar putea veni cineva și pune sub semnul întrebării activitățile pe care le-au îndeplinit ei, așa că au preferat să se retragă. Mulți specialiști s-au retras, au existat spitale care au cerut să se retragă din programul național de transplant, cum a fost Spitalul din Tulcea, cel din Ploiești. Nici la Pitești nu mai era activitate.
Reporter: Poate fi vorba și de dezinteresul specialiștilor? Nu mai există motivație pentru medicii din teritoriu și încearcă să evite “bătăile de cap”, chiar dacă acestea se traduc în vieți salvate? Suntem victimele unui dezinteres național?
Dr. Victor Zota: Procedura pe care o avem acum este aceeași pe care am avut-o și în 2013, și în 2014, și în 2015! Grija noastră a fost să fie o procedură extrem de sigură, care să nu poată da naștere niciodată la semne de întrebare. Am vrut să eliminăm suspiciunea că nu s-ar fi declarat corect o moarte cerebrală.
Într-adevăr, procedura durează destul de mult. Durează și 10 ore, și 12 ore câteodată, poate chiar mai mult. Secțiile care au fost acreditate în țară au și aparatura, și specialiștii care să permită declararea morții cerebrale.
În plus, în ultimii ani am modificat oarecum procedura, în sensul în care am oferit alternative față de electroencefalogramă, care nu mai este un test foarte apreciat și folosit în Europa și am oferit posibilitatea unor alte examinări paraclinice, cum ar fi CT, RMN cu substanță de contrast și Doppler. Există mai multe variante ca o secție să se poată implica în programul național de transplant, ca să poată declara moartea cerebrală.
Din păcate, a dispărut entuziasmul medicilor. La început erau foarte entuziaști și voluntari, după care au constatat că în loc să fie apreciați și să apară, așa cum e normal în orice societate civilizată, și o recompensă financiară, au fost mai mult criticați. De aceea oamenii au preferat să nu se mai implice.
Trebuie ținut cont și de faptul că o serie de spitale și-au pierdut specialiștii. Unii s-au pensionat, alții s-au mutat în alte spitale, ori au plecat în străinătate. Multe dintre spitalele în care aveam mari speranțe au rămas fără oamenii care să poată declara moartea cerebrală conform legii. Repopularea acestor spitale cu specialiști va duce și la reluarea activității de transplant.
Reporter: Cum ar putea fi motivați, din nou, acești medici să se implice cu entuziasm în activitatea de identificare a potențialilor donatori și declararea morții cerebrale? Ce e de făcut?
Dr. Victor Zota: Există mai multe modalități. În primul rând, să li se redea încrederea în sistem. Este un termen pe care l-am auzit acum câțiva ani tot de la spanioli: implementarea unei culturi a donatorului în fiecare secție de terapie intensivă din spitalele mari, spitalele județene.
Cultura donatorului înseamnă trei lucruri:
La o primă statistică, dacă lucrurile ar merge normal în România, țara noastră ar putea avea în jur de 400 de donatori aflați în moarte cerebrală pe an. Asta ar însemna ca fiecare spital mare să declare câte 10 donatori în moarte cerebrală anual, ceea ce nu reprezintă niciun efort mare, nici financiar, nici fizic, nici profesional. Ar însemna un donator la 5 săptămâni, ceea ce este perfect fezabil, mai ales că fiecare spital mare are atât secție de neurologie, cât și de neurochirurgie.
Însă toate cele de mai sus ar trebui să fie incluse în cadrul programului național de transplant și să primească bani pentru aceste operațiuni.
Este, de fapt, unul dintre lucrurile pe care doamna ministru Sorina Pintea, într-o discuție pe care am avut-o mai demult, le-a solicitat: ca toate spitalele mari să fie implicate în program. Nu știu dacă vom reuși, dar așteptăm...
Reporter: S-a spus despre dumneavoastră că v-ați fi erijat în unicul distribuitor de organe din România și că ați fi dispus după bunul plac de rinichii, ficatul sau inima oricărui donator, trimițând organele acolo unde doreați, fără să țineți cont de nicio regulă. Explicați, vă rog, cum stăteau lucrurile.
Dr. Victor Zota: Bineînțeles că a fost, din nou, o știre falsă. Eu, în primul rând, în calitate de coordonator național de transplant trebuia să mă ocup de transportul echipelor operatorii, echipelor de prelevare și apoi a organelor prelevate. Din acest punct de vedere, prin intermediul coordonatorilor intraspitalicești care informau coordonatorii regionali eu aflam despre existența unui donator în diferite locuri din țară.
Primul lucru pe care îl făceam era să iau legătura cu membrii Consiliului Științific al ANT și să aflăm care dintre centrele acreditate pentru activitatea de transplant are un receptor compatibil din punct de vedere imunologic cu donatorul.
Discuția se purta cu șefii centrelor, iar ei erau cei care decideau unde va merge organul. Astfel, rinichii puteau să meargă la Cluj, la București sau la Iași, ficatul, la București sau, mai nou, la Iași, inima, la Târgu Mureș sau la București. În luarea acestor decizii un rol important îl aveau și mijloacele de transport de care dispuneam și cât este de mare distanța de la centrul care a declarat donatorul până la centru care trebuie să primească organul. Ținându-se cont de cele de mai sus, s-au luat decizii la nivelul consiliului științific de prealocare a organelor astfel încât, spre exemplu, inimile care apăreau în Transilvania să meargă la Târgu Mureș, inimile care apăreau în Muntenia să meargă la București.
Toate acestea din pricina condiționării mijloacelor de transport și pentru a ne înscrie în acel “timp de ischemie rece”, pe înțelesul tuturor, timpul în care nu intră sânge cald în organ și care, dacă este depășit, degeaba mai transplantezi organul, că nu mai funcționează.
Uite, spre exemplu, rinichii dacă apăreau în Transilvania, mergeau obligatoriu la Cluj, rinichii din Moldova și din Muntenia mergeau la București, un rinichi din Moldova mergea și el la Iași, iar ficatul, la Iași sau la București, tot așa, în funcție de zonă (ficatul din Moldova mergea la Iași, iar ficatul din Ardeal sau Muntenia, la București, pentru că în Ardeal nu avem niciun centru acreditat pentru transplantul hepatic).
Acum cred că este clar că eu nu aveam absolut niciun fel de atribuție în alocarea organului. Rolul meu era acela de a asigura transportul acestor organe. Și o făceam fie cu TAROM, fie cu Școala de Aviație (până la accidentul din Apuseni), fie cu SMURD, în situațiile în care puteam să apelez la SMURD, chiar cu Ambulanța, când zonele erau mai apropiate. Eu nu selectam nici măcar centrele care vor primi organe. Aceste centre erau alese de Consiliul Științific al ANT pe baza compatibilității imunologice dintre donator și receptor, în cadrul Registrului Național de Transplant, prin intermediul calculatorului.
Reporter: Practic, specialiștii aleg zona în care va merge organul, iar din acest moment e treaba softului. Alegerea primitorului se face de către calculator. Așa este?
Dr. Victor Zota: Da! De aceea nu înțeleg eu de ce fosta conducere a ANT a dorit în mod expres să aibă acces la Registrul Național de Transplant și să intre în el. În primul rând că era un lucru ilegal! Niciunul dintre directorii ANT nu a avut niciodată acces la acest registru, nu a avut user și parolă, pentru că nu a avut ce căuta în registru. Registrul este o bază de date care cuprinde o înșiruire de persoane ce sunt luate în calcul în momentul în care există un donator din punctul de vedere al compatibilității imunologice.
Ce să caute directorul ANT în acest registru? Ce să facă el acolo? Din nefericire, fosta conducere a Agenției, ale cărei argumente nu le-am înțeles, a făcut tot ceea ce a fost omenește posibil să intre ilegal, pentru că ordinul de ministru nu a fost modificat (Ordinul 477 nominalizează persoanele care pot intra în acest registru pentru a încărca date pentru clinicile pe care le reprezintă, dar care, totodată, nu au posibilitatea să vadă celelalte liste de așteptare, de la alte clinici, chiar și pentru un organ similar. Spre exemplu, Clinica de Transplant Renal din Cluj nu poate să vadă lista de așteptare la transplant renal a Clinicii Fundeni din București, care are o altă listă. La fel se întâmplă și la ficat, și la inimă).
Reporter: Și până la urmă s-a intrat sau nu în baza de date a Registului?
Dr. Victor Zota: Da! Fosta conducere a Agenției Naționale de Transplant (n.r. Anca Baculea, demisă în urmă cu două săptămâni de ministrul Sorina Pintea și înlocuită cu medicul-erou Radu Zamfir) a intrat în acest registru și și-a pus parole personale. Se poate spune ca “a luat registrul pe persoană fizică”. Nimeni nu știe ce s-a întâmplat cu acest registru din acel moment. Acum, probabil, vom afla, după ce se mai liniștesc lucrurile, o să aducem un audit pentru registru ca să vedem ce s-a întâmplat în el, pentru că el a fost accesat de persoane care nu aveau sub nicio formă dreptul legal și nici motivația profesională de a intra in el. Nimeni din Agenția Națională de Transplant nu avea dreptul să intre în registru.
Reporter: A existat și un control al Ministerului Sănătății legat de acest registru!
Dr. Victor Zota: A fost un control al Ministerului Sănătății care a constatat ca acest registru este gestionat și apărat (au existat foarte multe atacuri ale hackerilor asupra registrului) de o firmă privată de IT, firmă care l-a și înființat.
Fosta conducere ANT a reziliat contractul cu firma inițiatoare și a adus o altă firmă privată care are acum contract, în același timp în care directorul ANT de atunci și-a luat dreptul de a intra ilegal în baza de date a Registrului Național de Transplant. Absolut ilegal! Vorbim de fostul director Anca Baculea, care, de altfel, scrie și în plângerea penală pe care mi-a făcut-o, a luat parolele, și-a pus parolele personale și a intrat în registru.
Am primit, mai târziu, telefoane că registrul nu mai funcționează. Păi, de ce nu mai funcționează?
Toate lucrurile acestea trebuie clarificare, lămurite, și să vedem care a fost motivația pentru care s-a dorit intrarea ilegală în această baza de date. Dacă ordinul de ministru ar fi fost modificat la timp și i se permitea directorului executiv să intre în registru, lucrurile nu ar fi fost deloc ilegale. Bineînțeles că un ordin de ministru în care să se permită directorului ANT să intre în această bază de date trebuia justificat cu niște argumente solide. Dar eu nu știu ce argumente s-ar fi putut aduce.
Eu m-am tot gândit și nu am găsit. Eu nu am vrut niciodată, nici când am fost director, nici ulterior și nici pe viitor nu vreau niciodată să am vreo legătură profesională cu această bază de date, pentru că nu e treaba mea. Nu eu aleg receptorul, este problema specialiștilor din fiecare centru să vadă care este, în final, receptorul cel mai potrivit pentru organul care este oferit de rețeaua naționala de transplant. Din acest punct de vedere, directorul ANT nu are niciun fel de atribuție și nici competența în a se băga în asemenea probleme.
Reporter: De ce s-a împiedicat finanțarea Centrului de Transplant Pulmonar din cadrul Spitalului Sf. Maria în 2016? Ce era în neregulă atunci și ce s-a schimbat doi ani mai târziu, în 2018, când centrul a început să funcționeze și a efectuat până acum 4 transplanturi pulmonare, toate încununate de succes?
interventie chirurgicala
Dr. Victor Zota: Centrul de la Sf. Maria a apărut în perioada în care situația transplantului pulmonar în România devenise extrem de critică. Eurotransplantul trimisese niște mesaje și chiar e-mailuri către pacienți aflați pe lista de așteptare prin care li se comunica că nu mai pot fi ajutați cu transplantul pulmonar, în special la Viena, că, de obicei, acolo erau listați.
Atunci, am descoperit că exista un contract semnat de Spitalul Marius Nasta din București cu AKH din Viena cu acordul Eurotransplantului, în baza căruia pacienții erau înscriși și mergeau la AKH. Dar acest contract era ilegal, pentru că el a fost semnat fără ca ANT să fie înștiințată.
În baza acestui acord, România trebuia să dea înapoi, de la donatorii din România, către Eurotransplant, toți plămânii care fuseseră transplantați pacienților români de-a lungul anilor. ANT nu a făcut acest lucru, deoarece nu a știut de existența acestui acord, mai ales că Institutul Marius Nasta nu are nicio legătură cu transplantul, nu era acreditat pentru transplant, nu era o instituție care să aibă cercetări legate de transplant. Cu toate acestea a semnat o înțelegere prin care amaneta, practic, organele care se transplantaseră în România. Eurotransplantul, la un moment dat, s-a sesizat că nu ne achităm de această obligație, așa că și-a schimbat politica și a zis că nu mai poate să ajute țara noastră.
Citeste si: Dorian Popa, condamnat la închisoare! Instanța a emis decizia finală- radioimpuls.ro
În acel moment a devenit foarte acută deschiderea unui centru de transplant pulmonar în România. Am încercat pe la mai multe spitale, am avut discuții și am realizat că lucrurile sunt destul de departe, pentru că secțiile respective nu au dotările și spațiile necesare și nici specialiștii necesari.
O surpriză foarte plăcută a fost când a venit la noi la agentie dr. Narcis Copca, managerul Spitalului Sf. Maria, și ne-a spus că el a pregătit o echipă de specialiști la Hanovra, în Germania, prin mijloace proprii (anesteziști, chirurgi și pneumologi), cu ajutorul doctorului Igor Tudorache, șeful programului de transplant pulmonar de la Hanovra. Acesta din urmă și-a anunțat disponibilitatea de a veni în România, pe banii lui, fără a i se deconta nimic, pentru a se ocupa de transplantul pulmonar, doar pentru că voia să facă ceva pentru țara lui.
Am fost informați că exista la Sf. Maria tot spațiul necesar efectuării transplantului pulmonar, un etaj la cheie, care îndeplinește toate condițiile pentru a fi acreditat.
S-a analizat situația, s-a făcut o inspecție, iar centrul a fost acreditat, după ce s-a constatat că el îndeplinește nu doar criteriile românești, ci toate criteriile europene privind deșfășurarea unei activități de transplant pulmonar.
Reporter: Și atunci de ce nu am avut transplant pulmonar la Spitalul Sfânta Maria imediat după acreditare?
Dr. Victor Zota: Ulterior, ministrul Vlad Voiculescu, din motive care mie îmi scapă în totalitate, a refuzat să finanțeze această activitate pe programul național de transplant. Ca urmare, Spitalul Sf. Maria a rămas în continuare acreditat (acreditarea se dăduse pe 5 ani), însă timp de doi ani, deși putea să facă multe transplanturi, nu a făcut nicio operație de transplant pentru că nu a fost finanțată această activitate.
Povestea a fost lungă, scandalul în presa a fost enorm. După doi ani, când au venit banii și programul național de transplant a permis finanțarea primelor proceduri, s-au făcut primele transplanturi pulmonare în România. Exact în aceleași condiții și cu aceleași dotări care erau și în urmă cu doi ani. Nu s-a schimbat absolut nimic. Practic, s-au pierdut doi ani degeaba. Nu a existat nicio modificare în dosarul de acreditare. Exact aceiași oameni, exact același spațiu, exact aceeași aparatură, exact aceeați bani și cu medicul chirurg Igor Tudorache șef al programului. În jumătate de an, Sf. Maria a făcut nu una, ci patru operații de transplant pulmonar. Și toate încununate cu succes.
Acești doi ani pierduți reprezintă un lucru foarte greu de explicat din punctul meu de vedere, această opoziție la programul de transplant din România care, din nefericire, a dus la moartea unor oameni!
Am înțeles că există și niște plângeri pe acest subiect! Nu a existat nicio logică în această decizie de a nu finanța un program care avea toate premisele să reușească. Nu am înțeles!
Sunt foarte supărat, pentru că nu am înțeles de ce s-a refuzat cu îndârjire finanțarea acestui proiect, așa cum nu am înțeles de ce specialiști și pseudospecialiști din România, care nu au nicio legătură cu activitatea de transplant s-au pronunțat asupra acestui proiect de la Spitalul Sf. Maria, fără să vadă spitalul. A fost influențată opinia publică de către aceste voci care au încercat să inducă ideea greșită că la Sf. Maria vor muri oameni dacă vor face transplant pulmonar. Asociațiile de pacienți au fost dezinformate, pentru că atunci când apare un așa-zis specialist și spune că echipa de la Sf. Maria este incompetentă, sunt oameni înclinați să creadă aceasta prostie.
Această campanie cred că a fost foarte bine regizată, pentru că altfel nu putea să aibă asemenea rezultate.
Avantajul pe care l-am avut a fost faptul că în momentul în care s-a schimbat conducerea Ministerului Sănătății, s-a schimbat și această opinie de la nivelul ministerului. Programul a fost finanțat și atunci s-a reușit efectuarea a patru transplanturi pulmonare în șase luni. Ăsta este un merit al noii conduceri a ministerului, care trebuie apreciat și care a avut încredere în ceea ce făcuse și spusese ANT prin faptul că a acreditat acest centru.
Reporter: Ați avut ceva de împărțit, la acea vreme, cu ministrul Vlad Voiculescu. Atunci când erați coordonator al programului național de transplant în cadrul Serviciului de Ambulanță București, a afirmat că “funcția pe care dr. Victor Zota o ocupă nu există”…
Dr. Victor Zota: Cred că a fost tot o lipsă de informare sau, poate, rea-voință! Ministerul Sănătății știa foarte clar ca eu sunt coordonator național de transplant. Coordonarea națională de transplant era făcută de către Serviciul de Ambulanță al Municipiului București din motive logistice, din 2010. Trebuie să ai un serviciu care să fie 24/24 disponibil, să ai mijloace de transport, să ai contabilitate, juridic etc. pentru a pune pe picioare un asemenea angrenaj. ANT nu a avut niciodată posibilitatea fizică și logistică să gestioneze această activitate. Mai mult decât atât, ANT, nefiind instituție medicală, nu putea fi finanțată pe programul național de transplant- aceasta este o problemă legală.
Atunci, Ministerul Sănătății a hotărât ca această coordonare națională a programului de transplant să se facă de la Serviciul de Ambulanță al Municipiului București și Ilfov, care m-a desemnat pe mine prin decizie internă să fiu coordonator național de transplant. Hârtie pe care eu am trimis-o și la Ministerul Sănătății, și la Corpul de Control, și la presă. Așadar, domnul ministru Vlad Voiculescu a avut-o. Acum, de ce a spus că nu este adevărat și că eu nu sunt coordonator național de transplant, nu am înțeles.
Reporter: Anca Baculea, fosta șefă a ANT, proaspăt demisă de ministrul Sorina Pintea, a depus o plângere împotriva dv. la DIICOT. Potrivit plângerii, o firmă de IT, apropiată dv., ar fi controlat datele din Registrul Național de Transplant. Lămuriți situația! Care este adevărul?
Dr. Victor Zota: Adevărul îl va stabili Justiția. Eu pot să vă spun doar că împreună cu această firmă am pus bazele Registrului Național de Transplant, am lucrat cu ea încă dinainte de înființarea ANT, după care, în decursul anilor, cărămidă cu cărămidă, am reușit înființarea acestui Registru Național de Transplant, care, din nefericire, la ora actuală este o bază de date privind receptorii. Ar trebui să fie o bază de date care să includă și donatorii și o baza de date care să cuprindă și persoanele transplantate. Din nefericire, nu am reușit să ajungem la acest nivel, deoarece nu am găsit înțelegere la nivelul Casei Naționale de Asigurări de Sănătate, ca să facem o conexiune între serverele noastre și serverele Casei.
Revenind la acuze, nu am fost un apropiat al acestei firme, ci doar un colaborator. Această firmă este specializată în IT, eu, având pregătirea medicală necesară, am știut exact ce să le cer, iar ei au pus în practică, din punct de vedere tehnic, cerințele mele. Desigur, totul s-a derulat în baza unui contract care a decurs foarte bine până când doamna Anca Baculea, fosta șefă a ANT, a decis să îl rezilieze. S-a supărat în momentul în care i s-a refuzat intrarea în registru!
Și, înca o dată, firma a procedat foarte bine că nu a dat accesul, câtă vreme nu exista un ordin de ministru care să permită accesul în registru.
Probabil că nu se înțelesese foarte clar care este scopul acestui registru și cine are voie să intre în el și de ce. Dar în niciun caz nu poți intra într-un registru fără un motiv întemeiat. Cred că această intrare este o infracțiune, o să vedem.
Reporter: Emanuel Ungureanu, vicepreședintele Comisiei de Sănătate din Camera Deputaților, este unul dintre contestatarii dv., el făcând un apel public către Radu Zamfir, proaspăt numit de ministrul Pintea în fruntea ANT, să nu care cumva să vă readucă la agenție. De ce această temere?
Dr. Victor Zota: Da! În primul rând că nu se punea problema să mă aducă înapoi, pentru că eu nu am plecat niciodată din ANT. Eu sunt în ANT din 2012, în urma unei hotărâri judecătorești definitive și irevocabile. De atunci și până acum am avut exact aceeași funcție, de coordonator regional București. Am considerat, la 1 ianuarie 2019 să îmi iau un concediu fără plată de trei luni, pentru că nu puteam colabora cu fosta conducere a agenției (n.r. Anca Baculea), în sensul în care mi se cerea să semnez o serie de hârtii și de acte, să fac o serie de demersuri, din punctul meu de vedere ilegale, cu care nu eram de acord. Însă presiunile erau foarte mari, așa că am luat această decizie. Nu numai eu, ci și coordonatorii regionali pe Iași și pe Timișoara, toți suspendându-ne activitatea pe o perioadă de trei luni.
Din momentul în care a fost numit dr. Radu Zamfir, am revenit din concediul fără plată, pentru că, întâmplător, o altă colega de-ale noastre și-a dat demisia, iar activitatea ANT era blocată din lipsă de personal. Nu se puteau face comisii pentru angajări, nu se puteau face comisii pentru inspecții și am fost nevoit să revin în activitate, tocmai pentru a putea face comisiile privind posturile pe care trebuie să le ocupăm prin concurs și pentru a semna autorizațiile de import-export de produse biologice pentru activitatea de FIV, care era blocată și ea.
În plus, trebuiau continuate procedurile de acreditare în curs, având în vedere că, printr-un ordin de ministru, s-a extins termenul de acreditare cu șase luni, însă el nu mai are mult și expiră, deci trebuie reacreditate instituțiile care fac transplant. Acestea au fost motivele revenirii mele și nicidecum alte motive invocate.
Eu cu domnul Ungureanu nu m-am văzut niciodată. Am citit și eu o parte dintre acuzațiile pe care mi le-a adus și care nu au niciun fel de bază reală.
Reporter: Ați fot acuzat și că ați fi sunat coordonatori de transplant din țară și le-ați fi spus să nu mai identifice donatori în moarte cerebrală. Mai precis, ca dv. Ați fi sabotat activitatea de transplant. Cum răspundeți? Vă veți face dreptate în instanță?
Dr. Victor Zota: Este o prostie imensă! În primul rând că nu puteam să fac așa ceva. Niciun coordonator regional sau local nu ar fi stat să asculte o asemenea rugăminte din partea mea sau din partea oricui altcuiva. Nu! Așa ceva nu se putea face, nu am făcut! Nu ai cum să sabotezi un sistem pe care tu l-ai creat și pentru care ți-ai sacrificat, de multe ori, chiar și familia pentru ca lucrurile să meargă bine.
Au existat și alte acuzații complet nefondate pe care dânsul mi le-a adus. Nu știu de unde are această înverșunare, mai ales că nu am vorbit în viața mea cu domnia sa, nu m-am întâlnit niciodată cu el. Și nici nu vreau! Însă nu se știe niciodată cum vor evolua lucrurile și, probabil, fiecare va trebui să își justifice atât afirmațiile, cât și acțiunile. Nu înțeleg această înverșunare a sa în a-mi distruge imaginea și cariera. Nu reușește, asta e clar! O să încerc, pe viitor, să reacționez la aceste acuze care mi se aduc, din diverse părți, însă o voi face legal, nu vorbind pe la colțuri.
Reporter: Sunt șanse să revenim la cifrele cu care ne mândream în 2013-2014? Să avem din nou un număr mare de donatori de organe aflați în moarte cerebrală și, implicit, mai multe operații de transplant?
Dr. Victor Zota: Odată cu această schimbare din fruntea ANT (n.r. numirea medicului-erou Radu Zamfir în fruntea agenției), cel mai important lucru este să existe iarași transplant, să repunem România pe harta transplantului, să salvam vieți. De la peste 500 de vieți salvate în 2014-2015 am ajuns la doar 70 anul trecut. Este de plâns, pentru că asta înseamnă oameni care mor. Sunt de peste 5 ori mai mulți oameni care mor pe listele de așteptare decât erau atunci. Toată această situație se cuantifică în zeci de vieți.
De ce? Pentru că anumite persoane discreditează un sistem din motive care mie îmi scapă. Și nu vorbesc despre o discreditare doar a sistemului de transplant, ci despre o politică de discreditare a întregii școli medicale românești. Nu numai pe mine m-au bălăcărit, nu numai transplantul a fost distrus. Au fost distruse personalități ale vieții medicale și întregi școli medicale pe care acești oameni le-au creat. Fără nicio justificare și fără ca ulterior să se descopere ceva, palpabil, făcut de acești oameni.
Nu cred că lucrurile trebuie să continue pe acest făgaș și cred că cineva ar trebui să intervină și să stopeze această cascadă de invective, de invenții și de acuzații fără nicio bază reală la adresa sistemului medical din România. Nu este un sistem perfect, dar nici pe departe nu este un sistem care să omoare oameni, așa cum susțin unii și alții.
În fiecare zi, în România, sunt salvate sute, dacă nu chiar mii de vieți de către medicii pe care îi avem. Nu poti să îi pui pe toți la zid și să îi faci pe toți incompetenți, șpăgari și hoți.
Reporter: Când și cum ați constatat că nu puteți colabora cu fosta conducere a Agenției Naționale de Transplant?
Dr. Victor Zota: Imediat după ce doamna Baculea a fost numită la ANT eu am avut mare încredere că lucrurile vor merge bine.
Când a venit doamna Anca Baculea, ne-a cerut un fel de raport de activitate, pe care eu l-am făcut mai complex decât mi se ceruse, în sensul în care am venit și cu niște propuneri la sfârșitul raportului, de redresare a activității de transplant. Doamna Baculea, cel puțin pentru moment, fusese receptivă, din câte am avut eu senzația, mi-a apreciat propunerile pe care le făcusem, mi-a mulțumit în scris și mi-a spus că va ține cont de ele. Eu am sperat că ne vom uni eforturile ca să încercăm să punem în aplicare măcar cea mai mare parte din propunerile pe care eu le făcusem și pe care le înaintasem și doamnei ministru al Sănătății, Sorina Pintea, pe care le-a citit și dânsa și s-a declarat de acord cu ele.
După o vreme, atitudinea doamnei Baculea față de mine s-a schimbat radical, nemaivorbind de faptul că o parte din propunerile mele și le-a însușit ca și când ar fi fost gândite de dânsa, iar pe altele pur și simplu le-a ignorat. Cert este că doamna Baculea a declanșat o mare campanie împotriva mea, culminând cu acea plângere la DIICOT, mai făcuse una și la ANI, lucru care m-a susprins total.
Nu știu cine a influențat-o și cum a ajuns la concluzia că eu distrug sau încerc să distrug sistemul de transplant, dar cert este că nimic din ceea ce propusesem eu și cu care fusese inițial de acord nu s-a implementat în sistem și în agenție. Poate că dacă încerca și demara măcar o parte din propunerile pe care le-am făcut, lucrurile acum ar fi stat mult mai bine. Și propunerile mele se refereau la sistemul de organizare, plata personalului care este implicat în transplant, decontarea cheltuielilor pentru activitatea de transplant și urmărirea pacienților posttransplantați. Deci întregul palier, bineînțeles împreună cu completarea și dezvoltarea Registrului Național de Transplant.
Reporter: Radu Zamfir este, din 5 martie 2019, noul director ANT. Bate vânt de schimbare în bine?
Dr. Radu Zamfir
Dr. Victor Zota: Medicul Zamfir este un profesionist desăvârșit. El lucrează în transplant de aproape 20 de ani, este un om care are la bază sute de recoltări de organe. Doctorul Zamfir nu a spus niciodată, în toată activitatea lui: “Sunt obosit! Nu am timp să mă duc la prelevare! Să meargă altcineva în locul meu”. Medicul Zamfir și-a format o echipă și a școlarizat o serie de oameni, atât pe cont propriu, cât și în cadrul a două proiecte finanțate de Academia de Științe Medicale.
Omul știe foarte bine ce înseamnă transplant și cum poate fi îmbunătățită această activitate, este un om deschis dialogului, cu care se poate colabora foarte bine. Făcând o comparație cu fosta conducere a ANT, care nu avea absolut nicio legătură cu activitatea de transplant din punct de vedere profesional, Radu Zamfir este un om care nu trebuie să mai învețe transplant.
Dr. Radu Zamfir, directorul ANT
El este omul care îi învață pe alții transplant. Tocmai de aceea, decizia de numire a doamnei ministru Sorina Pintea a fost, din punctul meu de vedere, salutară și luată în momentul în care, deja, lucrurile o luaseră pe o pantă teribilă.
Ce pot să vă spun este că până la numirea doctorului Zamfir în fruntea ANT au fost, în 2019, trei donatori, iar după numire, până azi, au mai fost patru (n.r. în doar două săptămâni). Ceea ce înseamnă că medicii din teritoriu încep să perceapă altfel relația și legătura cu conducerea nouă a agenției. Să sperăm că vor merge în continuare lucrurile la fel de bine. Cu doctorul Zamfir se vorbește aceeași limbă!
Spor de 50%, tăiat în urma unei decizii a Înaltei Curți. Ce angajaţi pierd sume imense la leafă
VIDEO. Călin Georgescu a avut o ieșire nervoasă. „Aveți curajul să mă lăsați să termin?”
