In septembrie 1940, cand sudul Dobrogei a fost cedat Bulgariei, prin tratatul de la Craiova, familia lui Gheorghe Becali a pornit din nou la drum, refugiindu-se la Calarasi. Dupa instaurarea regimului comunist in Romania, membrii familiei Becali au fost supusi unei noi prigoane, fiind acuzati ca au colaborat cu Miscarea Legionara.
Gheorghe, Toma si Haralambie au trecut prin beciurile Securitatii, fiind opozanti ai colectivizarii.
”Cand a plecat din Sacalaz, tata n-a avut voie sa ia cu el decat opt gaini, doi cai, o vaca si un porc”, povesteste Gigi Becali.
Citeste si: S-au trezit cu un liliac în dormitor și apoi le-a murit copilul- antena3.ro
Asta nu l-a impiedicat pe Tase sa se descurce din nou, devenind un punct de reper pentru satul deportatilor. ”Majoritatea caselor erau foarte saracacioase, cu maximum doua camere. A lui Tase avea cinci camere si un balcon mare in fata”, povesteste, peste ani, Traian Papazarcade, unul dintre vecinii de lagar ai familiei.
In anul 1959, la primul dezghet din perioada comunista, familia Becali a avut libertatea de a parasi lagarul, stabilindu-se langa Bucuresti, in comuna Pipera.
De asemenea, el a stiut sa devina un protejat al unor oameni influenti din Securitate si Militie, oferindu-le in acea perioada de lipsuri pe piata alimentara produse din carne si branza, gratuit. Bunicul lui Gigi, Gheorghe Becali a emigrat in Statele Unite, prin anii ‘60, iar timp de doua decenii a lucrat si a locuit in St.
Inainte sa treaca in nefiinta, pe patul de moarte, Tase Becali i-a dat fiului sau o veste care l-a socat.
“Pe patul de moarte mi-a spus: ti-am lasat bani, mostenire din America o suta cincizeci de mii de dolari. Era un soc, pentru ca nu imi inchipuiam ca cineva poate sa stranga atatia bani pe vremea aia”, scrie Becali in cartea “Becali si politica”.