A fost descoperit un drum cu peste 1.000 de ani vechime, despre care istoricii afirmă că nu sunt dovezi că a existat cu adevărat. Cercetătorii sunt de altă părere și cred în existența drumului de sub Delta Dunării.
Ruta secretă a piraților traversa Delta de la Sulina până la ascunzătorile din apropiere de Pădurea Caraorman. Pescarii de la Galați, Sulina sau Chilia au și ei varianta lor.
Se zice că drumul de piatră este ascuns pe sub ape şi smârcuri leagă malul Mării Negre şi malul Dunării, în mai multe locuri, cu cele mai sălbatice locuri ale Deltei Dunării. Deși mulți oameni au încercat să deslușească misterul drumului de piatră, nimeni nu l-a văzut.
Un bătrân, în vârstă de 80 de ani, pe numele său Eliodor Sichim din satul tulcean Nufăru merge des la pescuit și își amintește de drumul secret al piraților. Pescarul este de cinci decenii gălățean pentru că a venit după un salariu mai bun. A venit la Combinatul Siderurgic și a lăsat lotca şi prostovolul pentru lopata de la cocserie: „Dacă rămâneam acolo, eram oale şi ulcele”, spune bătrânul pescar.
Moșul Eliodor crede cu strictețe în drumul de piatră ascuns de ape și transmite mai departe existența lui. El spune că a auzit, încă de când era mic, de legendele comorilor neștiute de la bătrânii din sat. Bătrânul susține că pirații de la Marea Neagră au ascuns comori prin smârcurile dintre bălţile Isac şi Uzlina sau prin preajma pădurii de la Caraorman.
În orașul, Nufărul, de unde provine Eliodor Sichim, arheologii au găsit urme din epoca fierului, urmate în timp de vestigii ale epocii romane şi romano-bizantine.
„Acuma, eu îi credeam sau nu-i credeam eu pe moşnegi, dar într-o zi – aveam vreo paişpe ani pe atunci- o venit nişte arheologi de la Bucureşti să întrebe de drum. O bătut toate satele din Deltă căutând călăuze care să le arate locurile cele mai tainice dintre bălţi. L-or fi găsit sau nu l-or fi găsit, Dumnezeu ştie. Cică ceva-ceva s-ar fi găsit, dar s-o ţinut secret, că altfel pornea lumea puhoi după comorile piraţilor”, spune
bătrânul.Eliodor Sichim relatează descrierea drumului ascuns ca și cum l-ar fi văzut şi l–ar fi pipăit cu palmele.
„Da, domnule. Cică piraţii l-au făcut, acuma o mie de ani. Este din lespezi mari, din piatră, la două palme sub luciul apei, printre smârcuri. E lat cât să treacă două care şi merge tocmai de la Sulina până după Caraorman, prin bălţile cele mari. Dacă nu ştii ce-i acolo, zici că-i mlaştină, dar dacă baţi cu pasul drumul şi-l ştii, mergi două zile pe jos pe el. E netedă ca-n palma piatra, iar apa nu trece nicăieri de genunchi”, spune apăsat bătrânul.
Citeste si: Durere in partea stanga a corpului – cauze si remedii- catena.ro
Omul susține că acolo erau ascunse comorile. Pirații mergeau pe drumul ascuns de sub ape pentru a-și păstra comorile ascunse: „Aţi auzit de piratul Ghiorghios? Aăăăă! Păi dacă n-aţi auzit, n-aveţi cum să pricepeţi!”, transmite povestitorul.
Citeste si: Fostul președinte american Jimmy Carter, de urgență la spital
Bătrânul spune povești pline de adevăr, pentru că „piratul Ghiorghios” a existat și este singurul pirat recunoscut oficial pe pământul românesc. Ghiorghios este îngropat în cosmopolitul cimitir de la Sulina. Numele lui adevărat era Ghiorghios Kontoguris şi era născut în Kefalonia. Piratul era grec. Astfel se adeveresc și istorisirile lui Herodot conform cărora Marea Mediterană, Neagră, Egee Adriatică erau bântuite încă din vechime de piraţii greci.
Istoricul Charles King susține într-o carte dedicată Mării Negre, că: „Pirateria era omniprezentă la începutul epocii moderne, o mare parte din istoria navală a acelei perioade fiind de fapt povestea eforturilor depuse de diferite puteri regionale fie pentru a o combate, fie pentru a o înconjura. Piraţii erau, desigur, atât o povară, cât şi o binecuvântare: o povară atunci când îţi atacau corăbiile, o binecuvântare când puteau fi convinşi să le atace pe ale duşmanilor”.
Piratul Ghiorghios Kontoguris a decedat pe 25 martie 1871, de Ziua Internaţională a Greciei, potrivit informaţiilor prezentate pe site-ul oraşului Sulina.
Pe piatra sa funerară este inscripţionat pentru eternitate simbolul piraţilor: craniul cu două oase încrucişate, iar locul este unul dintre punctele importante de atracţie ale cimitirului-muzeu din Sulina.
Citeste si: Șnițel. Cum se prepară corect. Ingredientul secret de care multe gospodine nu știu
Legenda spune că piratul avea o comoară imensă care este îngropată printre smârcuri. Harta pentru a ajunge la comoară este mesajul secret pus chiar pe piatra funerară a acestuia.
Ca să poți descifra ce scrie trebuie ca la primele ore ale dimineții, când soarele abia răsare și lumina cade pe un anumit unghi, să stropești locul cu apă și astfel poți vedea scrisul în relief. Se pare că mulți oameni au încercat, însă nimeni nu a reușit. Se zvonește că nu au reușit pentru că nu știu unghiul razelor și nici cantitatea de apă care trebuie pusă sau pentru simplul motiv că totul ar fi doar o legendă.
Piratul grec își exercita munca pentru a păcăli alți pirați, folosindu-se de niște vaci: „ Piratul lega o scândură de coarnele unei vaci, la care atârna două felinare. Vaca mergea la păscut şi legăna felinarele. Comandanţii corăbiilor care se apropiau de coastă credeau că acolo sunt nave ancorate şi se îndreptau spre ţărm. Din nefericire, cădeau în cursă şi eşuau” conform site-ului primăriei dobrogene.
Citeste si: VIDEO Ce a surprins Igor Cuciuc la mormântul fiicei sale: "Puișorul nostru"- radioimpuls.ro
Citeste si: VIDEO| Vacanțele extravagante ale bogaților
Cartea „Toate pânzele sus” pare să fie inspirată din poveștile Deltei și să explice cu exactitate lucrurile întâmplate, scrie adevărul.ro.
Profesorul de istorie Adrian Vâlcu crede că povestea drumului de sub apă conține ceva adevăr, deși nu s-a demonstrat științific.
„Să nu uităm că Dobrogea a fost sub stăpânire romană, iar romanii erau obsedaţi de drumuri. Totuşi, pe actualul teritoriu al Dobrogei se găsesc numeroase vestigii romane, însă niciun drum pe sub apă, aşa cum se găseşte în legendele locale. N-aş respinge însă categoric existenţa lui. Ar putea să existe, căci romanii au încercat mult timp să consolideze o linie de apărare împotriva popoarelor din nordul Mării Negre, care au tot încercat să atace imperiul venind prin smârcurile Deltei. Iar orice linie de apărare presupune şi drumuri”, explică Adrian Vâlcu.
