In articol:
- Satul Meria, locul în care oamenii sunt mai fericiți
- Povestirile lui Miron Scorobete, fost dascăl și locuitor al satului Meria
Ne aflăm în satul Meria, la o altitudine de 850 de metri. E un sat bine structurat cu case apropiate, foarte dens.
Dacă în România, la ora actuală mulți se plâng că nu au ce le trebuie, satul Meria este peste standardul de viață al României.
Satul Meria, locul în care oamenii sunt mai fericiți
O comoară ascunsă în înaltul cerului, uitată acolo de sute de ani. Un sat precum o cetate a lui Dumnezeu, înconjurat de grădini suspendate, în care norii se adună și se învârt ca într-o horă. O priveliște de o frumusețe rară, condamnată să dispară.
„Ce îmi doresc pentru satul meu și comuna noastră? Îmi doresc să se repopuleze satul, tinerii să se întoarcă înapoi, dar asta nu se poate numai prin dorință, asta se poate numai și numai unindu-ne forțele, să cream locuri de muncă pentru tineret”, a spus un localnic.
Suntem pe dealurile care despart Țara Hațegului de Ținutul Pădurenilor, într-un sat izolat până mai ieri.
Miron Scorobete tăind lemne cu drujba
„Bună ziua, bine ați venit la Meria! Mă numesc Scorobete Miron. De profesie sunt învățător, momentan sunt pensionar, am 70 de ani. Mă ocup acum de agricultură. Ca învățător mi-au trecut foarte multe generații prin mână. Din 74 și până în 2019”, a spus bărbatul.
Povestirile lui Miron Scorobete, fost dascăl și locuitor al satului Meria
Ori de câte ori vine vorba despre aceste locuri, Miron Scorobete se transformă într-un povestitor savuros. Din dragostea ce o poartă satului său, se luptă de zeci de ani să îl țină în viață.
„În Meria sunt 200 de locuitori, am lucrat 1996-2.000 ca viceprimar la Lunca Cernii. M-am dus numai ca să leg satul Meria de centrul comunei, pentru că nu exista drumul pe care ați venit dumneavoastră. Cu acel gând m-am dus. Când am acceptat funcția de vice, toată lumea zicea că numai un nebun poate să facă treaba asta, să lase 100 de lei din salariul de dascăl și să meargă viceprimar cu un salariu mai mic”, a mai spus bărbatul.
Cei care au rămas, continuă să trăiască simplu, așa cum au învățat, muncind pământul, trudind cu animalele și încercând să-și facă singuri viața mai bună.
N-au avut și nu au așteptări de la nimeni. Sunt mulțumiți ca măcar Dumnezeu i-a așezat într-un loc roditor. Au muncit pământul și au avut mereu ce pune pe masă.
Așa s-au chinuit mereu. Statul nu i-a ajutat vreodată, de ce i-ar ajuta acum? În timp ce ei aruncă laptele la gunoi, noi, cei de la oraș cumpărăm lapte care n-a trecut pe la vacă, spune revoltat bărbatul.
Retras în casă, la căldură, dascălul ne spune povestea lui și a locului. Din fotografiile îngălbenite vorbesc alte timpuri.
Erau vremuri frumoase când oamenii aveau timp și rost pentru toate. Merenii au fost dintotdeauna stăpâni în satul lor. Aprigi la mânie, harnici și hotărați, au știut mereu ce vor și și-au făcut singuri dreptate în vremuri agitate.
Citește și: VIDEO- Ianna Novac, artistă, mamă și soție. Care este secretul acesteia de a fi mereu în formă?
Citeste si: VIDEO Ce a surprins Igor Cuciuc la mormântul fiicei sale: "Puișorul nostru"- radioimpuls.ro
Vremea nu ține cu noi, dar prindem o fereastră scurtă în care ploaia se oprește. Badea Miron pornește spre celălalt capăt al satului, unde vrea să ne arate locul de care și-a legat sufletul. De aici, de sus, priveliștea îți taie răsuflarea.
De aici din satul lui, bărbatul nu vede prea bine lumea și tot ce se întâmplă în jur. Nu și-a închipuit niciodată că va trăi vremuri atât de tulburi în care omul nu mai știe să fie om.
Imagine din dronă cu satul Meria
„Dacă continuăm așa, în viitori 5-10 ani țara asta se duce de râpă. Se depopulează țara încontinuu. Dacă la ora de față, cât am avut la ultimul recensământ. De la 22 la 16 milioane de locuitori? Unde ajungem?”, a mai spus bărbatul.
E întrebarea pe care și-o pune în fiecare zi și care și-ar dori să ajungă și la urechile politicienilor, care, de peste 30 de ani fac amarul și mai amar în care și ei s-au născut. Ei, oare la ce Dumnezeu se roagă, se întreabă omul nostru.
Si oricât de greu ar fi traiul și oricât de rea ar fi pâinea de acasă, parcă tot e mai dulce ca în alte părți. Și atâta vreme cât sufletul ne-o cere, să rămânem aici și să facem bine țara asta, de dragul copiilor noștri.