România se confruntă cu o problemă majoră în domeniul apărării aeriene, în special în ceea ce privește amenințările reprezentate de dronele rusești.
Conform declarațiilor făcute de militari activi și în rezervă, țara noastră nu dispune de sisteme antidronă sofisticate și nici de voința politică necesară pentru a le utiliza eficient. Astfel, România a ajuns să fie un stat care doar supraveghează dronele inamice, fără a avea capacitatea reală de a le doborî.
Lipsa sistemelor moderne antidronă și voința politică insuficientă
Generalul de brigadă Gheorghe Maxim, locțiitorul comandantului forțelor întrunite, a declarat într-o conferință de presă că România este depășită de războiul dronelor.
Militarii subliniază că, deși România are capabilități aeriene, precum avioanele F-16, acestea nu sunt suficiente pentru a face față noilor amenințări, iar particularitățile geografice și poziționarea orașelor față de granițe complică și mai mult situația.
Comparativ cu Ucraina: un decalaj tehnologic și financiar
În timp ce Ucraina, țara vecină aflată în război, a dezvoltat peste 50 de tipuri de interceptori de drone, cu costuri reduse de câteva mii de euro pe unitate, România se bazează pe sisteme mult mai scumpe și mai puțin eficiente. De exemplu, o singură rachetă lansată de un F-16 costă peste 250.000 de dolari, ceea ce face ineficientă utilizarea acestora pentru doborârea dronelor de mici dimensiuni.
Proiecte în derulare, dar cu termene lungi
România a început să semneze contracte pentru achiziția unor capabilități antiaeriene moderne, însă livrarea acestora este estimată abia peste unul sau doi ani. De asemenea, există sisteme de tip „Ghepard” care ar putea fi folosite pentru protecția unor zone sensibile, însă acestea sunt insuficiente ca număr și nu sunt poziționate optim.
Problemele elicopterelor în lupta împotriva dronelor
S-a discutat și despre utilizarea elicopterelor pentru doborârea dronelor, însă acestea au limitări importante. Viteza redusă a elicopterelor face dificilă interceptarea rapidă a dronelor, iar poziționarea acestora în apropierea obiectivelor civile nu a fost aprobată încă de decidenții politici, ceea ce reduce semnificativ eficiența intervențiilor.
