In articol:
Acum, până și cei mici visează la city-breakuri și excursii în locuri exotice. Bine ar fi ca măcar o dată în an să ne întoarcem pe meleagurile copilăriei.
,,Bunicii să nu-i uitați niciodată!''
,,Bunicii să nu-i uitați niciodată! Să nu fie uitați părinții și bunicii. Niciodată! Să nu se lase să se dărâme ce s-or chinuit bunicii și-au făcut. Când vin nepoții la noi, ne bucurăm. Și când pleacă, nu-i niciodată să nu plângem. Lucrăm online și comunicăm fără să-i mai vedem pe ceilalți. Legăm prietenii virtuale.''
Dar glasul bunicilor ne răsună în urechi și ne deșteaptă imagini și mirosuri.
,,Când eram mică, pe o pantă ca aceasta bunica nu mă lăsa niciodată să alerg pentru că exista riscul să mă lovesc. Dar, acum a o idee. Silviu, dacă nu ai avea camera, ai accepta o provocare? Da? Da! Hai, să vedem cine ajunge primul la mașină.''
Citește și: VIDEO| Cum să treci peste Sărbătorile de iarnă fără bani. Sfatul psihologului Cristian Andrei
,,Hai, că m-ai lăsat, să mă simt din nou copil! Cât ni se domolește răsuflarea, ne minunăm de peisajele întâlnite pe drum. Suntem în partea de est a județului Timiș, într-o zonă unde cerul parcă se contopește cu munții. Orizontul ne joacă în fața ochilor și face ca emoția călătoriei să fie și mai mare.
,,Așa cum e acest brăduț. Așa că trebuie să ajungeți neapărat acasă la bunici. Dar avem o țintă clară în minte, una care adună și frumusețea naturii, și toată emoția copilăriei: casa bunicilor. Așteptarea practic a luat sfârșit.
,,Da, da. E tot timpul. Săru'mâna! Bine ai venit, Iulia! Am și adus ceva.''
,,Mulțumesc frumos! Da' nu trebuia!''
În gospodărie, bunicii muncesc toată ziua
Intrăm în gospodărie și ne-aruncăm ochii roată, să vedem ce s-a mai schimbat de la ultima vizită. Aflăm că bunul și buna o duc bine, adică trudesc toată ziua. Cel puțin, cât e soarele sus pe cer. Dar, așa e omul de la țară. Puternic și hotărât să facă totul cu mâinile sale.
,,Fără niciun ajutor: eu cu moșul. Eu cu drujba, ea cu..Cu spatele le-am adus până aici sus. Uite, de-acolo de la lemnul ăla, încă o dată de-acolo, din pădure, le-am adus până acasă și le-am tăiat.
,,Uite, de-acolo unde-i neaua. Vezi, Iulia, neaua la Padeș?! Deja? Uite, cum a venit! E de câteva zile. Uite, ce frumos e! Greu ies obiceiurile de orășeni din noi, așa că vrem și-o amintire cu telefonul, bată-l vina.''
,,Hai, moșule, fă-ne o poză aici, cu Iulia, ca să ne mai vedem! Așa cum potrivești seara să ne vedem cu copii.''
,,Acum, cred că ai dat-o peste cap. Una-i buna, aia e. Bunul Ioan nu s-o descurca el cu tehnologia, dar știe să facă reclamă faină locului. Parcă îl prinde bine rolul de agent turistic ad-hoc.''
,,Găsiți liniște, aer bun aici la noi, la munte. Apă bună. În general, de toate se găsesc. Cum să vrei mai mult de-atât?! Ba uite că se poate. Vrem să înțelegem ce înseamnă cu adevărat vacanța la bunici, la țară, în natură. Nu e doar o escapadă și nu-i o simplă plăcere de moment.''
Bunicii să nu-i uitați niciodată! Să nu fie uitați părinții și bunicii. Să vă bucurați de ceea ce-au făcut ei, chiar dacă nu mai faceți nimic. Dar, să nu se lase să se dărâme. Să nu se lase să se dărâme ce s-or chinuit bunicii și-au făcut.
Să nu-și uite bunicii și să le urmeze sfaturile. Dar bunicii nu se-ntind la vorbă fără rost. Ne punem imediat pe adunat recolta proaspătă din gospodărie.
,,Au făcut ceva.''
,,Da, au făcut. Păi, ouă și mai multe. Și câte 8-9 ouă într-o zi. Sunt harnice. Da, sunt harnice. Cum le dau mâncare, așa fac și ele ouă. Toate animalele sunt îngrijite ca la carte. Aici, omul pune pe primul loc orătăniile din curte, și abia apoi se gândește la sine.
Pe horn iese fumul și acesta e semnalul pe care-l așteptam. Tuști în casă, unde soba duduie de căldură.
,,Hai, Iulia, mestecă mămăliga. Fata nu-i bună de măritat dacă nu știe să facă mandră.''
,,Facem schimb. Da. Țineți așa.Îți dau mănușă?''
,,Nuuu, mă descurc. Ăsta-i testul suprem. Da. Buni de măritiș, după cum decretează buna Paulina, ne așezăm la masă. Doar că tot nu putem lăsa în urmă metehnele noastre de orășeni.
Brânză nu vrei să îți aduc? Un pic. Și, între timp, eu fac poză. Tot am zis că fiecare venire la bunci trebuie să fie pe internet. Pe geam parcă se vede copilăria așa cum ar trebui să fie: cu spații largi în care să alergi, să respiri aer curat, să simți că natura e locul tău de joacă.
Și eu stau aici cu omul meu și ne uităm pe drum, să vedem când vin nepoții, când vin copiii. E bine, e frumos. E bine acum, cât e vremea bună. Și mâncarea-i atât de bună, că nu ne mai vine să plecăm. Dar chingi nevăzute ne trag înapoi. La muncă, la oraș, la stresul de zi cu zi. Măcar o să purtăm vorbele bunicilor în minte.
Bunicii să nu-i uitați niciodată! Mai bine spus, în suflet. Când vin nepoții la noi, ne bucurăm. Și când pleacă, nu-i niciodată să nu plângem.
Citește și: Vacanța la bunici, bucurie curată