Unul dintre cele mai vechi morminte din cimitirul Bellu este cel al poetului, filologului şi istoricului român Ienăchiţă Văcărescu (1740-1800). Membru de vază al unei mari familii boiereşti, Văcărescu- considerat precursor al folosirii limbii române culte- a fost îngropat aici în anul 1800, monumentul funerar păstrându-se până în ziua de astăzi în condiţii impecabile.
Văcărescu ştia slava veche, greaca veche şi modernă, turca, araba, persana, franceza, germana şi italiana. A fost mare dregător domnesc şi a îndeplinit misiuni diplomatice peste hotare. Ca om politic şi istoric a manifestat tendinţe filoturce.
Lucrarea sa, ”Istorie a prea puternicilor împăraţi otomani”, este tipărită abia în 1863 de Alexandru Papiu Ilarian. Este al doilea român după Dimitrie Cantemir care scrie o istorie a Imperiului Otoman. Este autorul celei dintâi gramatici româneşti tipărite (1787), care, pe lângă diversele categorii gramaticale, cuprinde şi un capitol de prozodie, ilustrat cu exemple originale.