Calatorie de suflet la schitul Braniste din Neamt. "Aici ne bucuram de liniste si de-o mai buna legatura cu Dumnezeu"
În puţine locuri din ţară întâlneşti atât de multă dragoste de Dumnezeu ca în ţinutul Neamţului. La poale de Ceahlău ori pe minunata vale a Ozanei în faţa călătorului răsar mănăstiri, schituri şi alte locuri pline de bogăţii duhovniceşti. George Mihai şi Cosmin Ciobanu vă invită, astăzi, la o călătorie de suflet. Dumneavoastră aţi fost aici? ##VIDEO26719##
,
DISTRIBUIE acest articol
"Aproape ca-i o blasfemie sa perturbi linistea unui duhovnic si mai ales asa, intr-un coltisor rupt din Rai, cum e acesta, dar ne bucuram ca ne-ati primit, parinte, sa ne dati un pic din bucuria pe care dumneavoastra o strangeti aici, de cati ani?"
"Vietuiesc in aceasta manastire de trei ani de zile, fiind ucenic al manastirii Neamt.", spune ieromonah Iustinian Iojă/ egumenul schitului Braniste.
Schitul Braniste are o vechime, in mod naratoriu spunand, in istorie, de pe timpul lui Stefan cel Mare. In anul 1582, pe data de 6 Noiembrie, domnul Petru Schiopul, imputerniceste cativa calugari din manastirea Neamt sa ridice o braniste. Tocmai de aceea ii vine si denumirea de schitul Braniste. Din vatra Manastirii Neamt.
"Practic, o parte din monahii de la manastirea-mama, de la Manastirea Neamtului, veneau si faceau ascultare aici, totodata bucurandu-se de, ce stiu eu, o mai buna intimitate, si-o mai mare liniste si-o mai buna legatura cu Dumnezeu pentru ca aici poate nu calca atat
de multa lume. Dupa cum ati vazut, este un loc putin mai retras, cu toate ca ne aflam atat de aproape de calea rutiera, din vecinatate, prin intrarea ce intra in acest schit, este o liniste duhovniceasca, tocmai de aceea zona este mult mai pazita, mai intarita duhovniceste."
Putem spune ca cei ce aleg calea manastirii, ei fiind din lume, au ales sa se desparta de lume, pentru a se ruga pentru lume.
Deci e o mantuire si o comuniune si o unitate totala.
"Ce e darul duhovnicesc pe care i-l dati fiecarui om care trece pragul acestui schit?"
"Unul dintre cele mai mari daruri este rabdarea! Tocmai Mantuitorul ne spune "Dai vointa, iei putere".
"Putem sa-i invatam pe oameni sa se bucure mai mult de ceea ce au si poate ca nu mai pretuiesc atat de tare, si vorbim aici, ce stiu eu, si de bogatiile naturii, de rau, de ram? Cu atat mai mult, cu cat suntem intr-o astfel de zona, incarcata si duhovniceste si spiritual.
Trebuie sa-i multumim bunului Dumnezeu pentru toate ce ni le ofera, "caci suntem calatori in aceasta lume, asteptand mantuirea".
"Vorbeati si de satele insirate pe valea aceasta, care, fiecare, la randu-i, spune cate-o poveste. Si aminteam de… familia Lipan. Familia Lipan. Din istoria, din nuvela scrisa de Mihail Sadoveanu. Chiar aici, la Vovidenia, al doi pasi. Da, a fost scrisa chiar aici, in vecinatatea chitului nostru. Si ca drept urmare, acest chei, sa spunem, acest defileu al muntilor pastreaza aceleasi traditii si acelasi nume de familie, de Lipan. Chiar in vecinatatea schitului nostru, mai exact in localitatea Lenghin, foarte multe persoane detin acest nume de familie, drept marturie ca lucrurile nu au fost doar o povestire, ci a fost o realitate."
De la samanta de adevar pe care o regasim in operele tuturor marilor oameni de cultura, care au creat in acest tinut minunat, pana la toata bogatia sa si linistea pe care ne-o confera, eu zic ca sunt suficiente motive sa bateti drumul pana in Neamt! Sa vizitati, iata, schitul Braniste, sa-l cunoasteti pe parinte, sa va rugati si mai apoi sa cautati de ospetie, ca-s foarte multe case de oaspeti si bine-primitoare.