Ce sărbătoare este în Calendarul ortodox pe 28 august 2026?

Află ce sărbătoare este în Calendarul ortodox pe 28 august 2026!

Pe 28 august 2026, Biserica Ortodoxă îl prăznuiește pe Sfântul Cuvios Moise Etiopianul, unul dintre marii părinți ai pustiei și un exemplu de pocăință, transformare sufletească și biruință asupra patimilor.

Cine a fost Sfântul Moise Etiopianul

Sfântul Cuvios Moise a fost de neam etiopian și este cinstit de Biserică pe 28 august. În tinerețe, viața sa a fost foarte diferită de cea pe care avea să o ducă mai târziu.

A fost slujitorul unui politician, însă, din cauza nedreptăților pe care le săvârșea, a fost alungat.

După ce și-a pierdut locul pe care îl avea, Sfântul Moise s-a alăturat unei cete de tâlhari. Cu timpul, prin curajul și forța sa, a ajuns conducătorul acestora. A trăit astfel o perioadă în care a săvârșit numeroase fapte rele, îndepărtându-se tot mai mult de Dumnezeu.

Viața sa avea însă să se schimbe radical.

La un moment dat, Moise a fost cuprins de o puternică mustrare de conștiință pentru toate relele pe care le săvârșise. Pocăința sa nu a rămas doar un regret interior, ci s-a transformat într-o adevărată schimbare a vieții.

Hotărât să renunțe la trecutul său, Moise a părăsit ceata de tâlhari și s-a retras într-o mănăstire. Acolo a început o perioadă îndelungată de pocăință și nevoință.

Citește și: Cea mai puternică rugăciune pentru căsătorie binecuvântată și grabnică. Rostește-o 30 de zile

Sfântul și-a plâns păcatele și a încercat să-și curețe sufletul de toate patimile care îl stăpâniseră. Lupta sa duhovnicească nu a fost însă una ușoară. A fost încercat mult timp de demonii desfrânării, care îi aduceau în minte gânduri necurate și pofte ispititoare.

Lupta împotriva acestor ispite a fost atât de grea, încât Sfântul Moise le-a mărturisit fraților săi: „Atâta supărare am suferit de la războiul poftei trupești, încât puțin de n-am căzut din făgăduința monahicească”.

Cu toate acestea, nu a renunțat la nevoință și rugăciune. A continuat să lupte împotriva gândurilor și ispitelor, punându-și nădejdea în Dumnezeu.

Potrivit tradiției, Sfântul Moise a dus timp de șase ani o luptă cumplită cu demonii desfrânării.

A fost o perioadă de încercare profundă, în care și-a pus întreaga viață în mâinile lui Dumnezeu.

După acești ani de nevoință, Sfântul s-a vindecat în chip minunat de toate închipuirile, cugetele și gândurile de curvie pe care diavolul încerca să i le sădească în suflet. Biruința sa este privită drept o dovadă a puterii pocăinței, a rugăciunii și a stăruinței în credință.

Viața lui Moise Etiopianul arată că lupta duhovnicească poate fi îndelungată și dificilă, dar omul nu trebuie să renunțe atunci când întâmpină ispite.

Transformarea sa este, în același timp, o lecție despre răbdare și despre faptul că trecutul unui om nu trebuie să-i determine definitiv viitorul.

Sfântul Moise a devenit preot la bătrânețe

După ani de nevoință, Sfântul Moise Etiopianul a ajuns să fie un important părinte duhovnicesc. La bătrânețe a fost hirotonit preot, iar în jurul său s-au adunat numeroși ucenici care îi căutau sfaturile.

Cuvintele și învățăturile sale au rămas cunoscute în tradiția creștină, mai ales cele referitoare la curățirea inimii și la lupta împotriva patimilor. Pentru Sfântul Moise, viața duhovnicească nu însemna doar renunțarea la păcate, ci și cultivarea permanentă a unei inimi curate.

El și-a prevăzut inclusiv ceasul și felul morții. Într-o zi, le-a spus ucenicilor săi să fugă pentru a-și salva viețile, deoarece mănăstirea urma să fie atacată de necredincioși.

Moartea Sfântului Moise Etiopianul

Ucenicii nu au vrut să-l lase singur și i-au cerut să plece împreună cu ei. Sfântul Moise însă a ales să rămână. Le-a amintit că fusese cândva tâlhar și a considerat că este potrivit să primească acum plata pentru relele pe care le săvârșise, amintind cuvintele Mântuitorului: „Toți cei ce scot sabia de sabie vor pieri”.

Avva Moise a rămas în mănăstire împreună cu șase frați care au refuzat să-l părăsească. Talharii au venit și i-au ucis pe toți cei șapte. Astfel, Sfântul Moise Etiopianul și-a încheiat viața pământească la vârsta de 75 de ani, primind cununa muceniciei.

Una dintre cele mai importante învățături asociate Sfântului Moise Etiopianul este legată de scopul vieții duhovnicești. Atunci când Sfântul Ioan Casian și Sfântul Gherman au ajuns în pustia Sketică pentru a primi sfaturi duhovnicești, l-au întâlnit pe Avva Moise și l-au întrebat despre scopul vieții lor.

Cei doi i-au spus că au venit în pustie pentru Împărăția cerurilor. Sfântul Moise le-a explicat însă că, deși acesta este scopul ultim al vieții creștine, trebuie cunoscut și scopul imediat prin care omul poate ajunge acolo.

Avva Moise le-a spus că acest scop este curăția inimii. Mintea și sufletul trebuie să fie îndreptate permanent către această țintă, iar atunci când inima se abate de la calea cea dreaptă, omul trebuie să o întoarcă imediat spre bine.

Imaginea folosită de Sfântul Moise este una foarte sugestivă: inima trebuie îndreptată către scopul urmărit asemenea unei construcții care este verificată permanent cu rigla zidarului. Cu alte cuvinte, omul trebuie să-și cerceteze constant gândurile, intențiile și faptele și să corecteze ceea ce îl îndepărtează de Dumnezeu.