Marea artistă Sofia Vicoveanca (77 de ani) și-a pierdut soțul acum 18 ani, dar are grijă să-i cinstească și astăzi amintirea. Celebra cântăreață de muzică populară, născută la Cernăuți, este o fire foarte sensibilă, așa că aplecarea ei spre poezie nu a surprins foarte mult. Zilele trecute, Vicoveanca a dezvăluit și că, imediat după decesul soțul ei, a așternut pe hârtie câteva rânduri în memoria fostului partener de viață, cu care are un băiat.
Citeste si: Sofia Vicoveanca, amintiri din copilărie: ”Mama, Veronica, se ocupa singură de gospodărie...”
”Dragii mei, în 2001, pe 18 aprilie (acum 18 ani), VICTOR- soțul meu, a plecat în altă "lume", poate mai "bună". Mi-a fost cel mai bun PRIETEN. Mi-i DOR de sfaturile înțelepte, de îndemnurile lui. Ştia să-şi lase umărul pentru a-mi pune sufletul să plângă. A fost BUN, înțelegător, un adevărat Prieten.
Citeste si: S-au trezit cu un liliac în dormitor și apoi le-a murit copilul- antena3.ro
Am învățat....
De când te-ai dus, am învățat că fericirea e-n adânc, în mine,
Nu mi-o dă nimeni, să nu aștept, de nicăieri nu vine.
Tot singură am învățat să-mi cumpăr flori,
Să-mi spăl golul din suflet, cu lacrima din zori,
Am învățat să cred în oameni, să-i iubesc
D trec singură strada, să rabd, să mă smeresc
Ştiu că durerea naşte forță, miracolul iertării,
Mai ştiu să plâng râzând, în hohot de cascadă,
Să cred în soarele ascuns de ploi, ce stau să cadă,
Am învățat să tac, s-ascult de luna trecătoare
Să nu știu ce-i alintul, să nu spun ce mă doare
De când mă știu, am învățat s-adun din toate pic cu pic
Și toate-mi râd în față, strigându-mi: habar n-ai de nimic!