Eroul care si-a salvat colegul de la moarte in timpul orelor: "Cand l-am vazut pe jos, fara puls, am stiut ce am de facut"
Vlad Vilcu, un proaspat absolvent de clasa XII-a din Satu Mare, este eroul scolii lui, dupa ce in luna martie, a salvat viata unui coleg care a facut stop respirator in timpul orei. Baiatul a intervenit mai rapid decât asistenta si doctorita scolii, iar interventia lui a fost vitala.
Eroul care si-a salvat colegul de la moarte in timpul orelor: "Cand l-am vazut pe jos, fara puls, am stiut ce am de facut"
Vlad Vilcu, un proaspat absolvent de clasa XII-a din Satu Mare, este eroul scolii lui, dupa ce in luna martie, a salvat viata unui coleg care a facut stop respirator in timpul orei. Baiatul a intervenit mai rapid decât asistenta si doctorita scolii, iar interventia lui a fost vitala.
Amintirile din timpul anilor de liceu sunt in marea lor majoritate hazlii. in cazul lui Vlad Vâlcu, un proaspat absolvent al Colegiului National „Mihai Eminescu” din Satu Mare, printre aceste amintiri se va strecura in anii care urmeaza si o alta, una mult mai puternica si de impact. Vlad Vilcu isi va aminti mereu data de 22 martie, si nu prin prisma atentatelor de la Bruxelles ci pentru ca a fost ziua in care a salvat pentru prima data o viata, pe cea a colegului sau de clasa.
Vlad Vilcu este un tânar ca oricare altul, cu pasiuni, planuri si prieteni. Informatica este cea mai mare dragoste a lui, de când a descoperit calculatoarele fiind de nedezlipit de acestea. Totusi s-a gasit o activitate care sa il scoata din casa si sa il faca sa uite de calculator. in urma cu patru ani de zile, Vlad a descoperit Crucea Rosie si voluntariatul si de atunci au fost putine saptamânile in care a lipsit de la sediu si se pot numara pe degetele de la o mâna evenimentele la care nu a fost prezent.
A ajuns la Crucea Rosie prin intermediul unui prieten, care l-a facut suficient de curios incât sa exploreze aceasta lume, iar odata cunoscuta, nu s-a mai putut desparti de ea. „Mi-a placut din prima la Crucea Rosie, mi-a placut atmosfera vesela de acolo, faptul ca mereu erau informatii noi si interesante. Mi-a placut si faptul ca ceea ce invatam noi acolo putea salva vieti, dar nu credeam eu atunci ca voi ajunge sa salvez o viata.
Nu am lipsit de la Crucea Rosie prea mult, doar acum când m-am pregatit pentru bac si admitere la facultate, in rest am mers de 2-3 ori pe saptamâna”, povesteste Vlad Vilcu. „M-a cuprins o adrenalina incredibila, dar am facut tot ce am invatat” Multi dintre cei care sunt voluntari la Crucea Rosie si invata toate tehnicile de prim-ajutor nu au ocazia sa le aplice in viata reala, manechinul fiind singurul mod in care pun in practica toate informatiile teoretice acumulate despre cum se salveaza un om in diferite ipostaze.
Experinta lui Vlad a fost sa fie una diferita, multele ore de apasat pe manechin pentru masaj cardiac fiind extrem de utile atunci când a venit vorba sa salveze viata unui coleg de clasa.
„Era a doua ora. in timpul orei am auzit asa un zgomot, dupa aia mi-a povestit colegul lui de banca cum s-a ridicat si a intepenit si a intrat in convulsii si a cazut jos. in cadere s-a lovit si la cap si toata lumea a inceput sa se agite. Am stiut eu ce sa fac, i-am dat pe toti la o parte si m-am dus si mi-am facut eu treaba mea. Pâna am ajuns la el mi-am dat seama ce se intâmpla si ce trebuie sa fac. Partea interesanta a problemei este ca nu se intâmpla atât de des sa intre in stop cardio respirator dupa ce face o convulsie de genul. Cazurile astea sunt rare. El a intrat prima data in convulsie, si-a dat ochii peste cap si pe urma nu s-a mai miscat deloc. Atunci am stiut ca are stop cardiac, ca nu avea nici puls, nu avea nici respiratie si am inceput sa ii fac manevra”, isi aminteste Vlad Vilcu. Acesta povesteste ca in acele momente l-a cuprins adrenalina si a actionat fara sa se mai gândeasca la nimic, subconstientul lui punând in aplicare tot ce stia deja despre primul ajutor in astfel de cazuri. Vlad a fost cel care a pastrat totul sub control si in clasa, dând sarcini fiecarui coleg ce sa faca. Pe unii i-a pus sa sune la ambulanta, pe altii sa mearga dupa personalul medical al liceului, iar pe restul i-a scos afara pentru a nu crea presiune pe el. „Eu am fost cea pe care m-a trimis dupa asistenta medicala. Ne-am speriat rau când am vazut ce se intâmpla. Am mers repede sa chemam doctorita si asistenta. Nu s-au grabit, dar le-am grabit noi”, afirma o colega de-a lui Tudor, martora la tot evenimentul. Experienta lui a fost vitala „Pe când au venit doamnele, asistenta si doctorita, deja era stabilizat si in afara pericolului. Doctorita, când a venit, a vrut sa vada daca are contact pupilar, daca vede lumina, dar in situatii de genul sari un pic peste pasii astia, ca e mai important sa ii salvezi viata decât sa respecti un anumit protocol. Asistenta nu a stiut sa faca masaj cardiac, in sine manevra nu a stiut sa o execute corect. Doamna doctor mi-a zis mie sa ii fac respiratiile gura la gura, ea fiind doctor si eu doar un elev. in plus, nici nu aveai voie sa ii faci respiratie gura la gura pentru ca era posibilitatea sa fie inecat cu propria limba”, povesteste Vlad experienta imediata dupa ce colegul sau a fost in afara pericolului.
Amintirile din timpul anilor de liceu sunt in marea lor majoritate hazlii. In cazul lui Vlad Vâlcu, un proaspat absolvent al Colegiului National „Mihai Eminescu” din Satu Mare, printre aceste amintiri se va strecura in anii care urmeaza si o alta, una mult mai puternica si de impact.
Vlad Vilcu isi va aminti mereu data de 22 martie, si nu prin prisma atentatelor de la Bruxelles ci pentru ca a fost ziua in care a salvat pentru prima data o viata, pe cea a colegului sau de clasa.
Vlad Vilcu este un tânar ca oricare altul, cu pasiuni, planuri si prieteni. Informatica este cea mai mare dragoste a lui, de când a descoperit calculatoarele fiind de nedezlipit de acestea.
Totusi s-a gasit o activitate care sa il scoata din casa si sa il faca sa uite de calculator. in urma cu patru ani de zile, Vlad a descoperit Crucea Rosie si voluntariatul si de atunci au fost putine saptamânile in care a lipsit de la sediu si se pot numara pe degetele de la o mâna evenimentele la care nu a fost prezent.
A ajuns la Crucea Rosie prin intermediul unui prieten, care l-a facut suficient de curios incât sa exploreze aceasta lume, iar odata cunoscuta, nu s-a mai putut desparti de ea.
„Mi-a placut din prima la Crucea Rosie, mi-a placut atmosfera vesela de acolo, faptul ca mereu erau informatii noi si interesante. Mi-a placut si faptul ca ceea ce invatam noi acolo putea salva vieti, dar nu credeam eu atunci ca voi ajunge sa salvez o viata.
Nu am lipsit de la Crucea Rosie prea mult, doar acum când m-am pregatit pentru bac si admitere la facultate, in rest am mers de 2-3 ori pe saptamâna”, povesteste Vlad Vilcu.
„M-a cuprins o adrenalina incredibila, dar am facut tot ce am invatat”
Multi dintre cei care sunt voluntari la Crucea Rosie si invata toate tehnicile de prim-ajutor nu au ocazia sa le aplice in viata reala, manechinul fiind singurul mod in care pun in practica toate informatiile teoretice acumulate despre cum se salveaza un om in diferite ipostaze. Experinta lui Vlad a fost sa fie una diferita, multele ore de apasat pe manechin pentru masaj cardiac fiind extrem de utile atunci când a venit vorba sa salveze viata unui coleg de clasa.
„Era a doua ora. in timpul orei am auzit asa un zgomot, dupa aia mi-a povestit colegul lui de banca cum s-a ridicat si a intepenit si a intrat in convulsii si a cazut jos. in cadere s-a lovit si la cap si toata lumea a inceput sa se agite. Am stiut eu ce sa fac, i-am dat pe toti la o parte si m-am dus si mi-am facut eu treaba mea. Pâna am ajuns la el mi-am dat seama ce se intâmpla si ce trebuie sa fac. Partea interesanta a problemei este ca nu se intâmpla atât de des sa intre in stop cardio respirator dupa ce face o convulsie de genul. Cazurile astea sunt rare. El a intrat prima data in convulsie, si-a dat ochii peste cap si pe urma nu s-a mai miscat deloc. Atunci am stiut ca are stop cardiac, ca nu avea nici puls, nu avea nici respiratie si am inceput sa ii fac manevra”, isi aminteste Vlad Vilcu.
Acesta povesteste ca in acele momente l-a cuprins adrenalina si a actionat fara sa se mai gândeasca la nimic, subconstientul lui punând in aplicare tot ce stia deja despre primul ajutor in astfel de cazuri.
Vlad a fost cel care a pastrat totul sub control si in clasa, dând sarcini fiecarui coleg ce sa faca. Pe unii i-a pus sa sune la ambulanta, pe altii sa mearga dupa personalul medical al liceului, iar pe restul i-a scos afara pentru a nu crea presiune pe el.
„Eu am fost cea pe care m-a trimis dupa asistenta medicala. Ne-am speriat rau când am vazut ce se intâmpla. Am mers repede sa chemam doctorita si asistenta. Nu s-au grabit, dar le-am grabit noi”, afirma o colega de-a lui Tudor, martora la tot evenimentul. Experienta lui a fost vitala
„Pe când au venit doamnele, asistenta si doctorita, deja era stabilizat si in afara pericolului. Doctorita, când a venit, a vrut sa vada daca are contact pupilar, daca vede lumina, dar in situatii de genul sari un pic peste pasii astia, ca e mai important sa ii salvezi viata decât sa respecti un anumit protocol. Asistenta nu a stiut sa faca masaj cardiac, in sine manevra nu a stiut sa o execute corect.
Doamna doctor mi-a zis mie sa ii fac respiratiile gura la gura, ea fiind doctor si eu doar un elev. in plus, nici nu aveai voie sa ii faci respiratie gura la gura pentru ca era posibilitatea sa fie inecat cu propria limba”, povesteste Vlad experienta imediata dupa ce colegul sau a fost in afara pericolului.