„Raisa, Alexia, fetelor, veniți afară? Nu venim! Vă așteptăm afară, în spate. Vă jucați sau cât stați? Când veniți? Venim imediat!”
Recunoașteți această scenă? Probabil că da. E semnalul prin care, odinioară, ne strângeam cu toții afară, în spatele blocului.
„Haideți!”
Ei sunt copiii născuți în generația vitezei. Dar nu au telefonul în mâini, nici nu își scriu mesaje. Au în schimb, o bucată de cretă și...multă
„Spune-mi ce desenezi aici? Am încercat să fac o fetiță, i-am făcut papuci, i-am făcut buze, încerc să-i fac și mâinile.”
Suntem într-un cartier de blocuri din centrul Timișoarei. E trecut bine de ora prânzului și nu e vreme de stat.
„Unu, doi, trei...zece!”
Iar continuarea o știți. Timpul perfect afară nu este măsurat în ore, ci în chicote și jocuri multe. După mai multe runde șotron, pititea sau frunza, pauza e și mai bună atunci când este dulce.
Mamele au fost cele care i-au făcut să guste din jocurile copilăriei de altădată.
Andreea Marcu, mamă: „Seamănă foarte mult cu momentele petrecute în copilărie și îmi amintesc cu drag cum ne jucam..gașca era mai mare, e frumos. Repetam momentele cu cei mici.”
Ne amintim în ce an suntem doar când vine vremea pentru un TikTok.
„E socializare, ne lipșește și nouă.
Dar fără să-și dea seama, gașca devine, de fapt, familie. Aici se leagă prietenii pe viață, cu povești de care își vor aduce aminte peste ani oftând. Dorindu-și să mai strige o dată:
„Cine nu-i gata, îl iau cu lopata!”
După mai multe ore de distracție în spatele blocului, de la Timișoara avem un singur mesaj? „Copii, ieșiți la joacă!”