Universul lui Ion Irimescu de la Falticeni. Maestrul si-a lasat aici multe lucrari de exceptie
"Cine vrea să mă cunoască, să stea de vorbă cu sculpturile mele" spunea maestrul Ion Irimescu, din păcate încă un ilustru necunoscut pentru cei mai mulţi dintre noi. Artistul a cioplit frumusete cu dalta şi ciocanul în aproape 80 din cei 102 ani, cât a trăit. Iar moştenirea pe care a lăsat-o Falticeniului reprezintă cea mai mare colectie de autor din tara. O incursiune prin muzeu şi prin vechiul târg moldovenesc surprinde şi cucereste deopotriva. George Mihai si Vlad Ciobanu vă întreabă acum: Ati fost aici?'
As vrea intai sa spun cateva lucruri… locul maestrului in acest context falticenean, in galeria celor 150 de personalitati pe care le-a dat Falticeniul si cu care se mandresc… La loc de frunte se afla maestrul Irimescu, care face parte dintr-o generatie de Aur a sculpturii romanesti, incepand cu Dimitrie Paciurea si terminand cu Brancusi.
Maestrul Irimescu, ca un fiu al orasului, a tinut sa imbogateasca zestrea culturala a acestei localitati.
-Fabulos, trebuie sa spunem si nu e deloc putin lucru sa poti vedea laolalta lucrari de prin anii '30… '30-'40… laolalta cu lucrari de prin '97-'98. -Contemporane, putem spune. - Da. -Un loc care le-aduna pe toate laolalta, sute de lucrari, spuneati. - Da. In bronz… Bronz, marmura, gips… teracota si plastelina chiar.
Deosebite sunt toate, pentru ca maestrul, atunci cand s-a gandit sa lase aceasta mostenire orasului sau, a facut o selectie riguroasa in lucrarile sale, si a adus ce este mai reprezentativ pentru opera sa.
Vorbim de o anume perioada mai fructuoasa, ce stiu eu, in care a creat? Toata viata lui a fost un om al atelierului.
-Stiu ca nu e deloc un paradox. Arta e facuta sa exprime lucruri. Frumusete, dragoste… dar parca operele maestrului sunt cu atat mai expressive si vorbesc de la sine. Avea teme predilecte? -In general, omul a fost subiectul principal al operei sale. In diferite ipostaze, de la varsta copilariei, pana la varsta maturitatii, omul cu preocuparile lui, cu durerile lui, cu bucuriile lui.
Maestrul Irimescu a fost unul dintre putinii artisti care a fost pretuit in timpul vietii, ca de obicei se intampla ca dupa, post-mortem, sa fie apreciati.
-Cu siguranta, recunoasterea creste odata cu timpul si la fel si valoarea acestor lucrari. -Da, evident. Pe care, din pacate, putini ajung sa le vada. Da, asta este… vedeti ca muzeul este de exceptie, insa nu este cunoscut in randul publicului vizitator.
-El a creat si o arta monumentala, reprezentand personalitati din istoria si cultura romaneasca, monumente carese afla in marea majoritate a oraselor mari din tara: Bucuresti, Iasi, Cluj, Craiova, Galati. Iar aici exista doar fragmente din… Da, avem aici proiectele acestor monumente.
-O opera care, spuneati, trebuie sa fie re-evaluata in curand… -Da. SI care ne va da, poate, atunci, abia, proba adevarata a bogatiei, dincolo de cea financiara, pe care o alre Falticeniul.
Oricum, el este inscris definitiv in istoria culturii romanesti prin creatia sa.
-Bine te-am gasit, Marius! -Bine ati venit la noi! -Chiar ma bucur ca de data asta n-am mai trecut asa, val-vartej, spre Bucovina, prin Falticeni fara sa ii acordam atentia cuvenita, zic eu, dupa cate am vazut astazi.
Am plecat de la Muzeul de Arta, de sculptura, vorbim de grafica, am zis sa continuam cumva in aceeasi nota si sa ajungem la gastronomie.
E o adevarata opera de arta si ce avem noi astazi pe masa.
-Ma gandesc ca, din start, vorbim de doua categorii de oameni. Sunt oamenii locului… Care va calca pragul sa
inchine un pahar, sa manance, ce stiu eu, la ceas de seara si oaspetii vostri, care vin in vacanta sau in tranzit. In tranzit sau in vacanta sau la relaxare, la centrul SPA, vin, gusta preparatele, sunt foarte incantati.
-Sunt aceleasi lucruri, la baza, doar ca impachetate altfel. Putin reinterpretate. E important sa avem curaj, zic, mai ales intr-o zona vaduvita, poate, de promovare, cum e Falticeniul. In general, nu stiu cati dintre noi ales sa isi faca vacanta intr-un oras de provincie. Mai degraba fug, nu stiu, in natura… Dar la voi cred ca le pot gasi pe-amandoua!
-Intr-un fel, o pozitie privilegiata, pentru ca nu sunteti foarte departe nici de manastiri… Si chiar pe plan local cred ca iti trebuie vreo doua zile sa reusesti sa vezi tot ce e de vazut. Multe personalitati, multi oameni de seama au plecat de aici.
-Ovidiu Procopet, care uite ce minuni face. Minuni care pot fi si gustate, spre deosebire de operele de arta. Hai sa vedem ce-avem aici... o placinta, inteleg. O placinta cu carne. O placinta fina de carne. Extraordinar! Pe cat de fain e platingul, eu zic ca nu e totusi o blasfemie daca gustam cu mana, nu? Nu este! Arta adevarata, in stare pura. Si, iata, o parte din opera pot fi-ncercate. Vizitati Falticeniul! Pofta mare!
