Sotul romancei disparute in urma avalansei din Italia povesteste ce s-a intamplat la hotelul Rigopiano. "Acum pot doar sa astept. Sa sper"
Giampiero Parete, unul dintre cei doi supravietuitori ai avalansei care a distrus un hotel din centrul Italiei, a povestit ce s-a intamplat in timpul si inainte de tragedie, relateaza Corriere della Sera, care i-a luat un interviu joi seara. Presa scrie ca sotia si cei doi copii ai lui Parete, care sunt inca disparuti, sunt romani.
Rucsacul fetitei sale este ascuns sub un scaun, acoperit pentru ca Parete sa nu il vada. Infirmierele spun ca barbatul nu mai sufera de hipotermie, insa este in stare de soc, pentru care i s-au administrat medicamente.
“Speram”, este primul sau cuvant, spus cu voce tare, pentru a fi auzit si pentru a se incuraja singur. “Poate dupa cina imi vor da vesti bune”, adauga el.
PARETE SI FAMILIA SA AU VRUT SA PLECE INAINTE DE AVALANSA
Cei doi copii ai italianului, Ludovica si de sase ani, si Gianfilippo, de opt ani, mancasera de pranz miercuri, la 12.30 ora locala (13.30 ora Romaniei). Tatal lor incarcase bagajele in masina, in timp ce Adriana, infirmiera la clinica privata De Cesaris, a achitat nota de plata la receptie.
“Sambata, fiica mea a implinit sase ani, saptamana viitoare este (aniversarea- n.r.)
sotiei mele. Sarbatorisem deja la un restaurant din Montesilvano. Insa cea mica voia sa vada zapada. Am mai fost de doua ori la Rigopiano. Eu nu trebuia sa lucrez, iar copiii nu aveau absente (la scoala – n.r.), deci ii puteam lua trei zile. Asa ca am profitat de pretul redus din timpul saptamanii si am plecat”, spune italianul.
Ajunsi, insa, la hotel, cei patru au fost dezamagiti.
“Nu reusisem nici macar sa iesim la o plimbare. Prea multa zapada, o vreme ingrozitoare. Asa ca am decis sa plecam cu o zi mai devreme. Au fost chiar draguti, ne-au oferit reducere”, povesteste el.
ASTEPTAREA IN HOLUL HOTELULUI
Infirmiera se apropie de Giampiero si il roaga sa stea linistit si sa se odihneasca. Acesta continua, insa, sa vorbeasca mecanic, fara lacrimi si cu chipul impasibil: “Am pornit motorul, eram noi si alte doua familii in coloana.
La baza scarilor ne-a oprit doamna de la receptie(…): unde plecati, drumul este sub un zid de zapada, intoarceti-va, chemam dezapezirea”.
Giampiero face un gest care arata ca s-au intors. “Si asa am facut”, spune el.
Toti oaspetii hotelului Rigopiano se stransesera in hol, pentru a astepta sa poata pleca. Copiii au iesit cu mama lor pe terasa acoperita cu lemn. Se saturasera sa stea inauntru si voiau sa alerge.
La un moment dat, Adriana s-a intors in hotel, pentru ca o durea capul.
“I-am spus sa stea jos pe canapeaua de la intrare, ca ma duc eu sa iau o aspirina din masina pe care o lasasem in parcare”, povesteste barbatul.
ZGOMOTUL MUNTELUI
Nu a mai vazut-o de atunci.
“Erau copaci care scartaiau, ca si cum se indoiau. Apoi a fost un vant mai puternic, dar ciudat.
Si dupa aceea am auzit (un zgomot – n.r.) ca si cum s-ar fi zguduit muntele”, isi aminteste el.
Cand l-a lovit avalansa s-a agatat de un copac. Apoi s-a ghemuit, cu mainile deasupra capului.
“M-am ridicat, eram in soc si pierdut. Nu imi mai dadeam seama unde a fost hotelul, nu il vedeam. Mi-am strigat copiii pe nume. Apoi am vazut masina si am auzit pe cineva care striga”, mai spune el.
Era vorba despre Fabio Salzetta, tehnicianul de la Rigopiano. Acesta fusese in sala boilerelor, aparat de un parapet de beton armat.
NOAPTEA IN MASINA INGHETATA
“Am urcat in masina si am inceput sa sun la Quintino (patronul restaurantului unde lucreaza – n.r.). Cadea linia, sunam din nou, nu se termina. Apoi a raspuns la SMS-ul meu. Am inceput sa astept”, povesteste el despre noaptea de cosmar petrecuta dupa avalansa.
Au trecut aproape doua ore inainte de a primi un raspuns: “Am primit o serie de mesaje. Prefectul, pe care nu-l cunosc, imi spune ca vin salvatori, sa stau linistit, problema se rezolva. Masina este blocata, fusese lovita tare. Este frig”.
Primele echipe de salvare au ajuns abia in zori. Giampiero a luat rucsacul fiicei sale si a iesit din masina.
“Acum pot doar sa astept. Sa sper”, incheie el.
Rucsacul fetitei sale este ascuns sub un scaun, acoperit pentru ca Parete sa nu il vada. Infirmierele spun ca barbatul nu mai sufera de hipotermie, insa este in stare de soc, pentru care i s-au administrat medicamente. “Speram”, este primul sau cuvant, spus cu voce tare, pentru a fi auzit si pentru a se incuraja singur, scrie News.ro.
“Poate dupa cina imi vor da vesti bune”, adauga el.
PARETE SI FAMILIA SA AU VRUT SA PLECE INAINTE DE AVALANSA
Cei doi copii ai italianului, Ludovica si de sase ani, si Gianfilippo, de opt ani, mancasera de pranz miercuri, la 12.30 ora locala (13.30 ora Romaniei). Tatal lor incarcase bagajele in masina, in timp ce Adriana, infirmiera la clinica privata De Cesaris, a achitat nota de plata la receptie .“Sambata, fiica mea a implinit sase ani, saptamana viitoare este (aniversarea- n.r.) sotiei mele. Sarbatorisem deja la un restaurant din Montesilvano. Insa cea mica voia sa vada zapada. Am mai fost de doua ori la Rigopiano. Eu nu trebuia sa lucrez, iar copiii nu aveau absente (la scoala – n.r.), deci ii puteam lua trei zile. Asa ca am profitat de pretul redus din timpul saptamanii si am plecat”, spune italianul.
Ajunsi, insa, la hotel, cei patru au fost dezamagiti .“Nu reusisem nici macar sa iesim la o plimbare. Prea multa zapada, o vreme ingrozitoare. Asa ca am decis sa plecam cu o zi mai devreme. Au fost chiar draguti, ne-au oferit reducere”, povesteste el.
Infirmiera se apropie de Giampiero si il roaga sa stea linistit si sa se odihneasca. Acesta continua, insa, sa vorbeasca mecanic, fara lacrimi si cu chipul impasibil: “Am pornit motorul, eram noi si alte doua familii in coloana. La baza scarilor ne-a oprit doamna de la receptie(…): unde plecati, drumul este sub un zid de zapada, intoarceti-va, chemam dezapezirea” .Giampiero face un gest care arata ca s-au intors. “Si asa am facut”, spune el.
"Toti oaspetii hotelului Rigopiano se stransesera in hol, pentru a astepta sa poata pleca. Copiii au iesit cu mama lor pe terasa acoperita cu lemn. Se saturasera sa stea inauntru si voiau sa alerge.La un moment dat, Adriana s-a intors in hotel, pentru ca o durea capul.“I-am spus sa stea jos pe canapeaua de la intrare, ca ma duc eu sa iau o aspirina din masina pe care o lasasem in parcare”, povesteste barbatul.
“Erau copaci care scartaiau, ca si cum se indoiau. Apoi a fost un vant mai puternic, dar ciudat. Si dupa aceea am auzit (un zgomot – n.r.) ca si cum s-ar fi zguduit muntele”, isi aminteste el. Cand l-a lovit avalansa s-a agatat de un copac. Apoi s-a ghemuit, cu mainile deasupra capului. “M-am ridicat, eram in soc si pierdut. Nu imi mai dadeam seama unde a fost hotelul, nu il vedeam. Mi-am strigat copiii pe nume. Apoi am vazut masina si am auzit pe cineva care striga”, mai spune el.
Era vorba despre Fabio Salzetta, tehnicianul de la Rigopiano. Acesta fusese in sala boilerelor, aparat de un parapet de beton armat.Primele echipe de salvare au ajuns abia in zori. “Acum pot doar sa astept. Sa sper”, incheie el.
