Radu Mărginean, fost international de tineret, a murit la vârsta de 43 de ani, după ce a căzut și s-a lovit la cap.
Este doliu în fotbalul românesc după ce Radu Mărginean, fost international de tineret, s-a stins din viață la vârsta de doar 43 de ani.
A murit Radu Mărginean
Radu Mărginean a murit pe data de 30 iunie, în complexul sportiv pe care îl administra la ieșirea din Arad, în direcția Zădăreni.
Fostul internațional se afla în clădire cu familia sa și mai multe persoane. Fiul acestuia a fost cel care l-a găsit prăbușit la pământ.
La fața locului au intervenit de urgență mai multe echipaje. Cadrele medicale l-au resuscitat zeci de minute, dar eforturile lor au fost în zadar.
Lucian Dănilă, prezent la momentul tragediei, a povestit ultimele clipe din viața lui Radu Mărginean. Jurnalistul a relatat ce s-a întâmplat după căzăturaa fostului international, cum acesta a fost găsit de fiul său, cum medicii s-au luptat să îl salveze și cum toți, printre care familia internaționalului și celelalte persoane din încăpere sperau la un miracol.
„Am ajuns la ora 20:40, ca-n fiecare marți, la tine la bază ca să joc cu prietenii o miuță și odată coborât din mașină îi spuneam bucuros lui Adi Bizău că «e al nost aici» după ce ți-am văzut mașina parcată. Nu m-am dus ca de obicei direct la vestiar să mă echipez pentru că venisem echipat de acasă, ca niciodată, astfel că am venit la bar pentru că de când te știu mi-a fost atât de drag să te revăd. Și ne-am îmbrățișat, cu același drag dintotdeauna, ne-am pus la masă iar nea Nicu, tatăl tău, ne-a spus foarte entuziast că tocmai a dat gol Norvegia. «N-a dat Haaland, Nusa a dat», ne spunea nea Nicu.
Ne-am despărțit la 20:57 cu gândul că ne revedem într-o oră și jumătate. Eu am plecat spre terenul sintetic al bazei pe care ai construit-o cu atâtea eforturi. Pe teren era și «Domi», fiul tău iubit. L-am mângâiat pe cap, apoi am început miuța noastră. Se făcea noapte și, ca niciodată în acești ani de când jucăm acolo, reflectoarele nu funcționau pe o parte a terenului de joc.
Era 21:25, iar Adi s-a dus și în câteva secunde s-a întors fără nea Nicu, dar vădit șocat: «Îl resuscitează pe Radu. A căzut lângă bazin», a strigat el spre noi toți, iar noi nu realizam nici cine-i Radu, deși numai tu, Radu Mărginean, puteai să fii, și nici treaba cu resuscitatul n-am înțeles-o prea bine. Ca la un semn, am lăsat toți fotbalul și am fugit spre bazin.
Și am văzut cum doi tineri îți aplicau compresii toracice, Radule, iar tu erai întins pe iarbă cu fața deja vineție… Imaginea aia mă va bântui mult timp de acum înainte. Nea Nicu, tatăl tău, a căzut în genunchi lângă un baldachin și prima mea reacție a fost să fug să-l iau în brațe.
Îngâna cuvinte: «nu se poate, nu se poate, nu-mi fă asta, nu-mi fă, Doamne Dumnezeule…». Tensiunea momentului era uriașă și, ca din nimic, o tânără care-ți ținea mâna în timp ce acei tineri încercau să te readucă la viață a strigat: «are puls!».
«Nea Nicu, are puls!», am strigat și eu, cu el în brațele mele, și cu toții am avut un sentiment de ușurare, unul însă care a durat atât de puțin, doar câteva secunde, după care aceiași femeie ne-a spus cu un glas stins că nu ai. Că nu mai ai puls.
Panica era deja instalată, ambulanța era pe drum și nu mai aveam nimic decât speranță. Când i-am văzut pe doctorul Marius Ozarchevici și pe Adi Vig că preiau ei controlul parcă aveam o siguranță că totul se va termina cu bine. N-a fost… Nimic n-a mai fost bine.
După mai bine de 45 de minute de luptă, personalul medical a oprit compresiile. Iar tu, Radu, n-ai mai răspuns la niciun stimul. Nea Nicu, aflat la 3 metri de mine, mă întreba disperat: «Lucicăăă, ce zic doctorii?» A păstrat distanța de locul unde erai căzut, Radule, pentru că nu putea privi cum te stingi. Refuza să vadă asta… N-am putut să zic nimic vreme de câteva secunde bune, după care am izbucnit în plâns și am spus: «e mort, nea Nicu, e mort…»
Urletul său ulterior a fost cel mai dureros sunet omenesc pe care l-am auzit în astă viață. Durerea tatălui care asista neputincios la moartea fiului său, fiul pe care l-a iubit atât de mult și al cărui sprijin a fost întreaga lui viață, din acea zi de 3 ianuarie 1983 când te-ai născut, Radule, și până-n această seară.
Ne-a dărâmat pe toți acel moment, băieții prezenți stăteau în genunchi și plângeau în hohote, cu mâinile-n cap, deznădăjduiți, în timp ce câteva femei implorau echipa medicală să nu se oprească: «Faceți ceva, vă rugăăăăm! Aduceți-l înapoi, vă rugăăăăăm!» Dar tu, Radu, nu mai răspundeai… 43 de ani, Radule, doar 43 de ani, atât ai stat cu noi. Teo, soția ta, era mută, mută de-a dreptul. Unda de șoc a lăsat-o fără glas și fără lacrimi. Privea-n gol, se plimba fără țintă cu mâinile împerecheate și nu putea realiza ce se întâmplă cu omul care cu doar câteva minute îi ținea mâinile în palme.
Apoi am aflat că cel care te-a găsit, Radule, în acea cameră subpământeană, a fost chiar copilul tău, Dominic. Atât de trist, atât de crud și de dureros!”, a transmis jurnalistul Lucian Dănilă, după ce a asistat la trecerea în neființă a lui Radu Mărginean, potrivit specialarad.ro.
Citește și: VIDEO S-a urcat pe o stâncă periculoasă pentru a face o fotografie și a căzut în gol 150 de metri
Radu Mărginean a fost unul dintre cei mai buni fotbaliști din Arad. Acesta a fost component al echipei naționale de tineret în acea vreme și a jucat peste 200 de meciuri în Liga 1 în tricourile unor echipe ca UTA, FC Bihor, CFR Cluj sau Gloria Bistrița.
Radu Mărginean era antrenor la Academia de juniori a clubului UTA, unde făcea cuplu cu Sandu Gaica. Anul trecut au cucerit titlul de campioni ai României cu UTA U17.
