Un roman a cumparat satul in care a copilarit! A costat mai putin decat o masina de lux
Emil Parau, un om de afaceri din Valea Jiului, a cumparat satul copilariei sale, pentru o suma mai mica decat dau altii pe o masina de lux.
,
DISTRIBUIE acest articol
Mesagerul Hunedorean a publicat povestea romanului care a cumparat satul copilariei sale. Emil Parau spune ca nu intentioneaza sa scoata vreun profit din asta, ci pur si simplu vrea ca oamenii care trec pe acolo sa fie mai buni.
Omul de afaceri a cumparat satul Rosia, care se afla la granita dintre judetele Alba si Hunedoara, in Muntii Metaliferi. Satul a fost parasit aproape in totalitate in anii 80, cand multi localnici s-au mutat la Orastie, in speranta unei vieti mai bune.
"Am mers într-o zi la Deva şi de acolo am zis hai să văd ce mai este în sat. Când am ajuns acolo, totul era plin de vegetaţie, drumul se împădurise, casa părintească se lăsase, era totul praf. Am zis că dacă ar veni tata, ar muri când ar vedea ce s-a ales de munca lui. Şi m-am dus cu echipă de zidari, muncitori, eram 30 de persoane şi ne-am apucat de muncă.
Două săptămâni a durat renovarea casei şi curăţarea câtorva terenuri. Am aranjat mormintele bunicilor, am venit acasă şi i-am zis lui tata să mergem să vedem ce mai e pe acolo. Când a văzut-o tata, se citea pe chipul lui bucuria”, povesteşte Emil Părău.
„Era unul Adam, care mai venea pe acolo prin sat, avea terenurile întreţinute, curăţate, om gospodar. Îmi zice: măi Milule, nu-mi cumperi şi mie terenul şi casa, eu nu mai vin pe aici.
Păi şi eu ce să fac cu ele, îi zic. Întreb cât vrea şi-mi spune 110 milioane (n.r. lei vechi) în ideea să negociem la 100 de milioane, adică 10 mii de lei noi. A lui era cea mai frumoasă casă din sat, teren, grajduri. I-am zis, mă Adam e munca ta, munca a generaţii întregi aici. Bineînţeles că nu era mult cât a cerut şi i-am dat fără să negociem, ba i-am dat chiar mai bine decât a cerut.
Ca să înţelegeţi, ca investiţie financiară n-a fost mult, alţii dau banii aceştia cât am dat pe sat, pe o maşină bună. Am pus mult suflet, dar nici nu am simţit când am cumpărat satul, pentru că a fost în decursul anilor”, povesteşte Emil Părău. Citeste mai mult aici