Un român proiectează ceasuri de lux în Elveţia. Povestea lui Florin Niculescu, cel care dă ora exactă în Ţara Cantoanelor.
S-a specializat în inginerie şi de mai bine de 20 de ani proiectează ceasuri de lux pentru elveţienii cu dare de mână. Florin Niculescu (46 de ani), românul pe care elveţienii îl respectă, a înflorit în Ţara Cantoanelor, dar nu a uitat niciodată că sufletul îi este român.
A condus cu o mână de fier într-o mănuşă de catifea firma Parmigiani Fleurier, una dintre cele mai scumpe firme producătoare de ceasuri de lux din lume. Ani de zile străinii cu care a lucrat îşi întorceau capul spre el atunci când în firmă trebuia să se ia decizii importante.
Povesteşte cu pasiune despre educaţie, tineri şi viitor. România îi este ca o mamă de la sânul căreia a fost smuls, dar pe care visează să o cunoască într-o zi mai mult.
Cum a ajuns Florin, copilul născut în România tovarăşului Ceauşescu, să fie un pion important al capitalismului elveţian- afli într-un interviu Exclusiv pentru Ştirile Kanal D.
Florin: Povestea mea începe în cartierul Tei, Bucureşti, acolo locuiam noi (nr. el, părinţii şi sora). Am plecat de aici în anul 1983 şi am ajuns într-o ţară incredibilă şi foarte diferită de România, de altfel era şi singura ţară pe care o cunoşteam până atunci. Sunt multe lucruri care m-au marcat, aveam doar 12 ani.
Florin: Copilăria în România a fost frumoasă pentru că părinţii m-au protejat şi îmi ofereau multă iubire, chiar dacă aveam multe lipsuri materiale. Când am ajuns în Elveţia mi-a fost foarte greu. Îmi aduc aminte foarte bine felul de a fi al oamenilor de aici. În 1983, la şcoală, nu erau clase speciale ca să poţi să înveţi franceză.
3. Cum ai ajuns să lucrezi în industria ceasurilor de lux din Elveţia?
Florin: De când am venit în Elveţia a trebuit să mă lupt încontinuu. Chiar dacă sunt elveţian de la 18 ani, numele mă trădează, ei ştiu că sunt străin. Acest lucru nu este simplu aici, dar în acelaşi timp mă face să fiu diferit, iar pentru unii oameni interesant. Asta m-a ajutat enorm, am şansa să am o viziune care este pe placul anumitor oameni. Lipsurile pe care le-am avut când eram mic m-au ajutat să fiu foarte creativ. Poate şi asta este motivul pentru care am ajuns inginer. În zona în care locuiesc eu, ceasurile sunt peste tot, iniţial, de aceea am ajuns să lucrez cu ceasurile.
Perseverent din fire şi ambiţios, aşa cum îl descriu cei cu care lucrează, Florin nu s-a oprit doar la a conduce reputate firme de ceasuri de lux, ci a vrut una a lui. Una pe care să o creeze de la zero. Visul a devenit realitate în 2006. Tavannes Watch Co poartă amprenta românului care nu oboseşte niciodată atunci când vine vorba de a concepe un ceas nou.
Florin: Istoria Tavannes Watch Co a început în anul 2001 când am lucrat cu marca CYMA Watches. În 2006 am putut cumpăra marca Tavannes, iar în 2008 am scos primele colecţii de ceasuri pe piaţă. Ce mai reprezintă azi un ceas când ora este afişată peste tot?! Un obiect care ne aminteşte de un eveniment... sau ceasul poate să fie modalitatea prin care le arăţi celorlalţi din ce clasă socială eşti. Ca să poţi să creezi ceasuri trebuie să fii pasionat, creativ şi să ştii să cauţi excelenţa. Poate asta este explicaţia pentru care activez în industria ceasurilor de lux.
La mii de kilometri distanţă de casă, în Bienne, într-un orăşel cu 50.000 de mii de locuitori, pe o straduţă pietruită, miroase româneşte. Mici, piftie şi alte bunătăţi, sunt vândute într-o alimentară bine aprovizionată. Magazinul cu bucate româneşti îi face viaţa mai frumoasă lui Florin, iar dorul greoi pe care-l simte de România şi-l stinge cu o murătură făcută ca la mama acasă.
Citeste si: Tânăra care a scăpat din casa lui Gherghe Dincă rupe tăcerea: „Eram însărcinată și...”- wowbiz.ro
4. Ce îi lipseşte Elveţiei şi are România?
Florin: Elveţienii sunt extraordinari, poţi să contezi pe ei şi ajungi foarte uşor să te înţelegi cu ei, însă îţi ia mult timp să îţi faci prieteni, dar... noi am venit în ţara asta, aşa că este normal să ne adaptăm la stilul lor de viaţă. De acasă, din România, îmi lipsesc piftia, micii, murăturile... Am găsit aici, în Bienne, un magazin românesc şi când sunt nostalgic mă duc să îmi cumpăr mâncărurile preferate.
5. Ce înseamnă România pentru tine? Care este primul cuvânt care îţi vine în minte când spui România?
Florin: România este ţara mea, chiar dacă sunt cetăţean elveţian, sunt mândru că sunt român. Calităţile pe care le-am moştenit de la cele două ţări sunt atuul meu. România şi Elveţia se completează perfect.
Între două avioane către Statele Unite şi un tren care-l duce la Neuchâtel, Florin spune că s-ar întoarce oricând în România. Chiar dacă e un om realizat în Elveţia, îşi doreşte să ajute la dezvoltarea României şi se gândeşte serios la posibilitatea de a deschide o afacere acasă.
6. Te-ai gândit vreodată să te întorci în ţară şi să rămâi aici?
Florin: Normal! Mereu mă gândesc să deschid o afacere în România, aş avea o scuză să vin mai des aici. După experienţa pe care am avut-o la New York cu familia as putea spune că pot să trăiesc oriunde în lume, dar nu ştiu unde o să fim eu şi familia mea peste 5-10 ani. Mă simt privilegiat că pot să călătoresc atât de mult.
7. Care ţi-e cel mai drag loc din România?
Florin: Îmi place foarte mult la mare şi la munte, dar totodată sunt şi multe locuri pe care nu am apucat să le vizitez. Copiii mei sunt încă mici. Au 13 şi 16 ani şi este mai complicat să-i lăsam singuri. Însă cu prima ocazie când o să am un pic de timp liber, îmi iau soţia şi mergem să străbatem România în lung şi-n lat.
8. Care este cea mai mare calitate pe care o avem noi, românii şi cum te-a ajutat asta printre străini?
Florin: Românii ştiu să primească, dau tot ce au ca să se simtă străinul bine. Sunt ospitalieri, acest lucru mi l-au spus şi elveţienii şi americanii. Românii în general sunt interesanţi.
Toţi prietenii lui Florin ştiu cât este de frumoasă România. Le povesteşte el ori de câte ori are ocazia. Elveţienii n-au mai răbdat şi au venit să vadă cu ochii lor, că da, România este atât de minunată pe cât le povesteşte Florin. S-au convins. Elveţienii văd în România o ţară cu un potenţial fantastic.
9. Ce cred prietenii tăi despre România? Vor să viziteze ţara?
Florin: Prietenii mei buni au fost toţi în România. Ce-i drept, mai mult pentru afaceri decât pentru vacanţă. Ei spun că ţara are un potenţial fantastic când vine vorba de turism. Eu fac ţării o reclamă fantastică atunci când cineva mă întreabă cum este în România.
Se consideră un om împlinit şi se simte în largul lui în familie. Este căsătorit de mai bine de 20 de ani cu o elveţiancă şi are doi copii. Se simte norocos că are şi mama alături, cu care vorbeşte în fiecare zi în limba română. Florin îşi doreşte să-şi ducă familia în vacanţă în România, chiar dacă are posibilitatea să meargă oriunde în lume.
10. Ce le-ai povestit copiilor tăi despre România?
Florin: Copiii mei sunt foarte interesaţi de România. Cu un nume de familie ca al meu este bizar pentru ei. Cineva de la şcoală l-a întrebat pe fiul meu când a venit în Elveţia, iar el i-a spus că nu înţelege întrebarea, că el este elveţian crescut şi născut în Neuchâtel. Acum ei sunt cei care-mi cer să mergem mai des în România. O mică anecdotă: Prima dată când am fost cu copiii în România, la întoarcere, fiul meu mi-a zis: ‘’Papa, il est cool ton pays !’’... (nr. Tată, ţara ta este foarte tare).
Cum Roma nu a fost construită într-o zi, nici viaţa frumoasă pe care o are acum nu a venit neanunţată. Este rezultatul unei munci titanice. A muncit cot la cot cu elveţienii, iar soarta l-a răsplătit pe deplin. De călcâiul lui Ahile n-a auzit. Nu are puncte slabe, ci vede în fiecare diferenţă o oportunitate.
11. Cum te văd cei cu care lucrezi, cei cărora le eşti şef? Au fost momente când străinii te-au privit cu ochi răi pentru că eşti român/ străin?
Florin: Nu, străinii nu m-au privit cu ochi răi, dar mereu a trebuit să lupt mai mult ca ei, ca să reuşesc într-o ţară străină. M-am obişnuit să avansez treptat, să fac totul pentru a reuşi. Nu toată lumea înţelege modul acesta de a funcţiona. Din exterior, colegii mă văd foarte strict şi foarte ambiţios, exigent cu echipele pe care le coordonez, dar şi mai exigent cu mine. Când rezultatele sunt la RDV şi valorifici toţi oamenii pe care îi ai, apoi ei fac parte dintr-un succes garantat. C’est cool…
1 Decembrie, în casa lui Florin din Elveţia, nu este o zi ca oricare alta. Participă la festivităţi şi se bucură când vorbeşte româneşte. Cuvântul "Români" l-a scris cu literă mare. Parcă ar vrea să sublinieze solemnul din cuvântul acesta. Şi i-a ieşit. 1 Decembrie este şi despre aproapele lui. Românul cu inimă mare nu uită să dea o mână de ajutor celor pe care soarta i-a pribegit.
12. Sărbătoreşti 1 decembrie în Elveţia? Cum?
Florin: Eu şi nişte prieteni elveţieni ajutăm un orfelinat. O dată pe an facem un "repas de soutien". Mă duc cu plăcere să-i văd şi să vorbesc româneşte. M-am apropiat de Centrul Cultural Român din Neuchâtel. Şi ei susţin acest orfelinat. Ambasada României din Elveţia şi acest centru organizează o ceremonie pe data de 2 decembrie şi m-au invitat şi pe mine şi pe soţia mea. Sincer, mă bucur mult să văd Români şi să pot să vorbesc româneşte.
Deşi e plecat de mai bine de 30 de ani din ţară, Florin a rămas conectat la tot ceea ce se întâmplă acasa. Pariază pe tineri şi crede că ei sunt viitorul României frumoase. Are încredere. Ceva ce românilor pare să le lipsească în această perioadă. Are un singur of. Ar vrea să vadă că sistemul de stat este mai eficace. Dar, acum, în an centenar, când guvernanţii sunt preocupaţi de proiecte de ţară ce constau în tronsoane de autostrăzi ce însumează 20-30 de km, tot ce ne rămâne este speranţa unui viitor mai luminos.
Căci, noi, românii, vrem să privim mai departe şi să nu uităm că da, omul sfinţeşte locul. Ceea ce a reuşit şi Florin Niculescu să facă. Şi nu oriunde. Românul nostru a reuşit să fie cineva într-o Elveţie cu un PIB aproape triplu faţă de cel pe care îl are România anului 2018.
13. Dacă ţi-ai imagina o Românie perfectă, cum ar arăta în viziunea ta?
Florin: Eu, în proiectele pe care le am, ca să avansez, sunt idealist. Am încredere în noile generaţii care au acces rapid la tot şi sunt oameni mai mobili ca înainte. Trebuie să îi ajutăm şi să le dăm un cadru în care să se dezvolte, să creeze, să se dea valoare lucrurilor pe care tinerii le fac. România pentru mine are toate condiţiile să ajungă foarte repede o ţară valoroasă. Poziţionarea geografică este perfectă. Câteodată, când ne obişnuim cu un loc, nu ne mai dăm seama cât de norocoşi suntem... După părerea mea trebuie o viziune clară asupra viitorului şi cred că trebuiesc valorificate minorităţile şi diferenţele dintre oameni. Spun ceea ce am simţit când am venit în Elveţia. Aici, sistemul de stat este incredibil de eficace. Bineînţeles că mai sunt lucruri care pot fi îmbunătăţite, dar funcţionează foarte bine.
Din ce ştiu despre ţara mea, România, îmi dau seama de potenţialul pe care-l are. Pentru mine totul începe cu tineri, de la modul în care sunt formaţi, ce şanse le dăm. Restul vine de la sine. Aceasta este părerea mea, nu vreau să dau lecţii nimănui. Sunt mândru că sunt Român şi Elveţian şi sunt într-adevăr norocos că părinţii mei m-au adus unde sunt acum.
Multumesc!